Tulburările de conduită la copii și adolescenți

Tulburările de conduită la copii și adolescenți

Tulburările de conduită sunt comportamente antisociale sau disociale, indezirabile pentru societate, sunt comportamentele de încălcare a normelor sociale în mod repetat și ostentativ.

Comportamentele ocazionale de încălcare a normelor sociale, izbucnirile ocazionale de furie nu duc la încadrarea automată în categoria tulburărilor de conduită. Repetitivitatea unui astfel de comportament antisocial sau de comportament provocator este de dorit să fie investigat.

În articolul de azi ne vom concentra asupra tulburărilor de conduită / comportament întâlnite la copii și adolescenți făcând referință în principal la comportamentul manifest al copilului urmând ca în articolul viitor să vorbim despre tulburările de conduită emoțională care debutează în copilărie.

În evaluarea și diagnosticarea unei tulburări de conduită este nevoie să se țină seama de vârsta copilului pentru că, de exemplu, pentru un copil de 3 ani este normal să existe izbucniri colerice care nu trebuiesc cotate ca și criterii de diagnostic.

Dintre manifestările copiilor care pot prezenta riscul dezvoltării unei tulburări de conduită sunt:

  • tendința de a declanșa conflicte și atitudinea sfidătoare;
  • cruzimea față de animale și semeni;
  • distrugerea de bunuri;
  • incendieri;
  • furturi;
  • minciuni repetate;
  • absenteism școlar și fuga de acasă;
  • izbucniri de furie frecvente și de intensitate ridicată;
  • comportament provocator și sfidător;
  • nesupunerea față de normele sociale, încălcarea frecventă a regulilor.

Comportamentul antisocial izolat la un copil / adolescent nu reprezintă motiv de diagnosticare. Comportamentul indezirabil social repetitiv poate atrage după sine un astfel de diagnostic sau predispoziția către acesta.

Din sfera tulburărilor de conduită ale comportamentului manifest întâlnite la copii și adolescenți și descrise de tratatele de specialitate fac parte și comportamentele următoare:

  • Tulburarea de conduită limitată la contextul familial. În acest caz comportamentul indezirabil al copilului se manifestă în întregime sau în mare parte acasă și/sau la interacțiunea cu membrii familiei de origine (nucleare) sau din cadrul imediat al locuinței. Copilul poate sustrage bunuri din casă – bani, lucruri de valoare aparținând unuia sau a doi membri ai familiei. Acest compoartament poate fi însoțit de distrugerea în mod deliberat a unor lucruri ce aparțin unui membru al familiei – ca de exemplu distrugerea jucăriilor, tăierea hainelor, a obiectelor personale cele mai prețuite de acesta.
  • Tulburarea de conduită nesocializată. Tipul de comportament specific acestei tulburări implică un comportament sfidător, negativist sau dezorganizat în relațiile cu alți copii. Acești copii devin nepopulari printre majoritatea copiilor, sunt rejectați, pot comite chiar acte de cruzime față de alte ființe – oameni sau animale – distrugere de bunuri, jafuri și tâlhării, conflicte cu ceilalți copii, nerespectarea autorității. Mai rar se alătură grupurilor de copii asemeni lor care și formează grupuri infracționale, de obicei sunt solitari în actele lor.
  • Tulburarea socializată de conduită. Acest tip de tulburare implică un comportament antisocial agresiv aproape permanent. Copiii cu acest tip de tulburare sunt de regulă bine integrați intr-un grup infracțional. Relațiile cu adulții sau cu orice alta formă de autoritate nu sunt tocmai bune, dar pot avea totuși conexiuni cu alte persoane. Față de tulburarea precedentă specific acesteia este faptul că manifestările comportamentale indezirabile se manifestă și în familie, dar și în afara ei, iar adolescenții se afiliază grupurilor infracționale.
  • Tulburarea opozitională, de sfidare. Manifestările acestui tip de tulburare apar de regulă în jurul vârstei de 10 ani. Comportamentul specific este unul de sfidare, nesupunere, provocare, dar și prin lipsa unor acte antisociale sau de agresivitate severă care să încalce legea sau drepturile celorlalți. Specialiștii în domeniu au numit acest tip de comportament opozant-negativist. Trăsătura esențială a acestei tulburări este un pattern de comportament persistent negativist, ostil, sfidător, provocator și dezorganizat, clar în afara limitelor normale pentru un copil de aceeași vârstă în același context socio-cultural și care nu include încălcări grave ale drepturilor altora. Copiii cu această tulburare sfidează frecvent și activ cererile sau regulile adulților și sâcâie în mod deliberat pe alții. Ei sunt de obicei furioși, au resentimente și sunt deseori sâcâiți de alții care le reprosează greșelile. Toleranța la frustare este redusă, iar pierderea cumpătului este rapidă. În mod tipic sfidarea este provocatoare, copiii inițiind confruntări și manifestă o grosolănie excesivă, lipsă de cooperare și rezistență la autoritate.

Dacă observați astfel de comportamente la copilul dumneavoastră faceți-vă timp să vorbiți cu el. De obicei (din ceea ce am observat în activitatea profesională) în spatele declanșării acestui comportament stă o nevoie neîmplinită a copilului: de a capta atenția familiei / unui covârstnic de gen opus, de a se răzbuna pe un membru al familiei, de a fi popular sau de a aparține unui grup.

Înarmați-vă cu răbdare și înțelegere, încercați să priviți lucrurile din perspectiva lui, explicați-i ce este bine și ce este rău, care sunt consecințele comportamentului său.

Până data viitoare să aveți grijă de voi și spor în toate!
Resurse: DSM, ICD-10