Stima de sine la adolescenți

stima de sine adolescenti

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru un adolescent este să îi oferim suport pentru a se aprecia pe sine însuși. Eu vorbesc prin prisma relației cu o adolescentă, însă cred că în mare parte experiența mea se poate aplica și băieților.

Adolescența este ‘perioada normală’ în care un copil își poate pierde stima de sine. Cum aceasta este foarte strâns legată de părerile pe care le au ceilalți despre noi, este normal pentru un adolescent să apeleze la grupul său pentru afirmare. Atunci când acest grup are o părere bună despre el, este foarte posibil ca și adolescentul să aibă o părere bună despre el însuși. Iar acesta este unul dintre motivele extrem de serioase pentru care prietenii copilului nostru să devină foarte importanți pentru el, în detrimentul nostru, al școlii sau al altor adulți care ar putea să aibă o influență bună asupra lui.

Am învățat, în timp, că dacă ceva din comportamentul fiicei mele este departe de a-mi plăcea, aceasta nu înseamnă că a fost influențată doar de prietenii ei sau că face acest lucru doar pentru a ne face nouă în ciudă. Am învățat că doar ia niște decizii cu care noi, părinții, nu suntem pur si simplu de acord! Atât! De ce? Pentru că noi avem propriile valori, nevoi și sentimente, pe când fiica mea are alte valori, nevoi si sentimente. În timp am venit împreună la un numitor comun în ceea ce privește valorile, însă este de la sine înțeles că, în legătură cu nevoile si sentimentele, sunt șanse extrem de mari să fie diferite de ale noastre, ale părinților.

Ce-i de făcut? În primul rând să ne ferim în a cataloga comportamentele adolescentului și alegerile lui în ‘corect’ sau ‘greșit’, ‘bine’ sau ‘rău’. Acestea sunt comentarii categorice și evident că pot răni sentimentele celuilalt. Dacă credeți că a luat vreo hotărâre pentru ‘a da bine’ în grupul propriu de prieteni, cel mai bine este să întrebați adolescentul cum se va simți făcând (sau lipsindu-i) acea activitate. Povestiți-i despre o situație similară pe care o trăiți sau ați trăit-o chiar voi și mărturisiți-i ce sentimente v-au încercat și cum ați integrat totul în comportamentul vostru. Povestiți-i cel mai bine despre o activitate pe care voi o faceți (sau nu), iar grupul vostru de prieteni se comportă exact invers. Și că fiecare dintre voi este OK cu alegerea făcută. Spuneți-i să amâne hotărârea luată și să ia în considerare toate aceste aspecte, având în gând o singură întrebare: o fac pentru că așa vreau eu sau pentru că așa cred că ar vrea prietenii mei?

Discutați cu adolescentul și recunoașteți că și adulții au provocări similare: și nouă ne pasă ce cred semenii noștri despre noi. Doar că, în majoritatea cazurilor, noi știm să păstrăm un echilibru. Învățați-l, pas cu pas, pe copilul adolescent cum să aibă mai multă încredere în el și cum să se desprindă treptat de părerile grupului din care face parte, luând hotărâri de unul singur, bazate pe propria gândire. Evitați comentariile de genul ‘de ce nu gândești și singur?’ sau ‘dacă prietenii tăi s-ar arunca de pe pod, ai face-o și tu?’ Acestea vor face doar să îl irite și să devină defensiv. O metodă care a funcționat la mine a fost aceea de a-i spune că știu că își face griji despre ceea ce vor crede prietenii ei despre ea, că o înțeleg și că acest lucru nu este un semn de slăbiciune, ci de maturitate, în sensul că vrea să ia o hotărâre care să îi împace pe toți: și pe ea, și pe prietenii ei. Folosind în conversație cuvinte ca ‘maturitate’, ‘hotărâre’, ‘curaj’ etc. am putut inocula treptat – treptat ideea de încredere și putere personală.

Legat de activitățile în care ați putea să vă implicați adolescentul pentru a-și crește încrederea și stima de sine, ați putea să îi propuneți activități nelegate de școală și care îi fac plăcere. Cu siguranță va fi motivat și își va găsi timp pentru o partidă de fotbal, de exemplu, dar pentru ordine în cameră, în niciun caz. Va avea nevoie de mici realizări în activități care îi fac plăcere, așa că îndrumați-l către acestea. Și implicați-vă și voi, cu siguranță se va bucura. Fiica mea adolescentă adoră să stea de vorbă cu noi și să ne povestească ce a mai făcut, ce păreri are, ce provocări are șamd., iar aceste lucruri mi se păreau acum vreo 2 ani evenimente legate de science fiction…

O altă metodă care poate să funcționeze (mai ales la fete) este să ia o foaie de hârtie și să noteze pe ea ceea ce îi place la ea, precum și toate lucrurile bune din viața ei. Ar putea să facă acest lucru săptămânal, ar putea să își implice prietenii buni să facă la fel, inclusiv unul pentru celălalt, ați putea să vă implicați și voi. După săptămâni întregi de foi de hârtie pline cu lucruri bune și calități, este imposibil ca stima de sine să scadă sau să rămână pe loc! Încercați împreună cu adolescentul, sigur vă va face bine și vouă!