De ce e bine să-ți lași copilul să se joace

Bebelus se joaca tata

Jocul este principala activitate a copilului şi este prezent în forma cea mai simplă încă din perioada intrauterină. Numeroase studii şi filmuleţe confirmă faptul că încă din burtica mamei copilul îşi mişcă mânuțele şi picioruşele ca într-un joc.
După ce se naşte, copilul continuă să îşi „diversifice” jocul răspunzând la stimulii adultului, dar în special la vocea şi sunetul râsului mamei, gâdilat, se joacă cu degeţelele, mânuţele, picioruşele sau cu diverse jucării.

Mai târziu copilul se joacă fie singur, fie cu implicarea şi participarea adultului, iar la câteva luni imitându-şi părintele sau orice altă persoană care îi acordă atenţie începe să schiţeze un zâmbet, să râdă, să bată din pălmuţe.

Începând din jurul vârstei de 1 an când capătă ceva mai multă autonomie putând sta destul de bine în şezut, deja este expert în mersul de-a buşilea iar cei îndrăzneţi chiar fac primii paşi cu un „mic” ajutor din partea unui adult, jocul copilului se diversifică, iar vigilenţa părinţilor creşte. Având o mai mare autonomie copilul pleacă să exploreze lumea, iniţiază joculeţe cărora nu de puţine ori doar el le înţelege sensul, iar când are o mai mare „disponibilitate” ne implică şi pe noi, adulţii, în joculeţul lor.

Este important să îl încurajăm, să îi acordăm timp si să lăsăm copilul din noi să se joace cu copilul din faţa noastră, să îl lăudăm, să îi acordăm atenţie şi să nu râdem de el, ci împreună cu el.
Jocul îl stimulează pe copil în dezvoltarea proceselor senzoriale – percepţie şi senzaţie – el descoperind lumea din jur, vrând să atingă, să miroasă, sa guste toate lucrurile cu care vine în contact, uneori chiar şi unele fiinţe şi aici mă gândesc la episoadele în care copilul pune mâna pe animalul de companie şi îl duce la gură pentru a-l „gusta”.

Un alt rol al jocului este acela de a-l ajuta pe copil să îşi dezvolte motricitatea grosieră şi fină, prin jocuri cu mingea, de apucare, aruncare, agăţare, rostogolire, alergare, târâre.
Dezvoltarea cognitivă, a gândirii şi găsirii de „soluţii” la diferite „probleme” este un alt aspect în care jocul îl ajută pe copil.
Şi nu în ultimul rând – socializarea. Prin joc copilul învaţă cum să se comporte cu ceilalţi, învaţă comportamentul social, învaţă să se adapteze şi să se integreze într-un grup.

Alături de jocul organizat în care îl implicăm pe copil sau el ne implică pe noi, copilul învaţă prin imitarea gesturilor adulţilor. Aşadar, mare atenţie ce faceţi, ce spuneţi şi cum spuneţi în preajma copilului.
Dacă micuțul are anumite gesturi, este mai retras, mai reticent în a cunoaşte persoane noi sau din contră, este agresiv şi ţipă, atunci este cazul să-l puneţi puţin sub lupă şi să analizaţi comportamentul dumneavoastră, dar şi pe al celorlalţi adulţi care intră în contact cu copilul.

Ţineţi cont de faptul că jocul este un lucru serios pentru copil. El se implică cu toată fiinţa lui în joc, îi ia pe cei din jur drept modele şi parteneri, copiază ceea ce vede şi repetă ceea ce aude.

Fiţi alături de el, ajutaţi-l să înveţe lucruri utile şi frumoase, să se dezvolte armonios pentru că în primi 6 ani de viaţă copilul îşi construiește cea mai mare parte a scenariului de viaţă pe care îl va urma şi consolida în următorii ani.
Atenţia, dragostea, confortul fizic şi psihic, răbdarea, jocul şi poveştile pe care le alegi pentru copilul tău îl vor ajuta să fie un adult frumos.

Pana data viitoare ai grijă de tine şi de puiul tău!