De ce se refugiază copiii în jocurile din mediul virtual?

se ce se refugiaza copiii in jocurile din mediul virtual

O întrebare la care putem găsi zeci de răspunsuri și la fiecare putem veni cu argumente solide. În felul în care construim relația cu copilul poate avea o importanță vitală în dezvoltarea copilului și confruntarea cu diferite provocări ale societății moderne.

Provocările la care copilul  este expus de joc prin îndemnul de a câștiga, de a ajunge la nivelul următor, modul în care se simte recompensat la fiecare urcare pe următorul nivel, recompense imediate de genul „ai gâșticat / ești un învingător”, însoțite de afișarea unui trofeu și stimuli audio care duc la apariția sentimentului de învingător,  sentiment pe care copilul dorește să îl trăiască repetat, toate aceste lucruri îl fac să se simtă important, în centrul atenției, curajos. Jocul este partenerul lui care îi acordă întreaga atenție, îl face să se simtă important, „comunică” cu el, iar cerințele sunt minime, copilul trebuind „doar să joace”, nu îl pune să învețe, să fie ordonat, să respecte prea multe reguli.

Când vorbim de joc în rețea apare și un puternic sentiment de apartenență la grup, care pote fi prezent și în jocul individual copil-calculator, pentru că îl face pe micuț să discute despre reușitele sale cu prietenii lui și ajung să intre în competiție – cine atinge cel mai înalt nivel.

În jocurile gen „balena albastră”, în care copiii primesc sarcini de îndeplinit, micuțul se poate simții provocat direct, se poate gândi că își depășește limitele, că este curajos, rebel, „altfel” față de ceilalți copii. Treptat, cerințele devin tot mai greu de îndeplinit, iar îndemnul persoanei de la celălalt capăt poate viza autoagresarea copilului, ajungând până la îndemnul de a-și lua viața.

Un nou joc mortal a apărut de curând tot pe site-urile din Rusia, acolo unde a apărut și „Balena albastră”.  Noul joc se numește „Zâna de foc”.

În ce constă jocul? Copilul primește următorul mesaj „Vrei să devii o zână? Acum este foarte simplu, nu trebuie decât să urmezi aceste instrucțiuni. La miezul nopții, atunci când toată lumea doarme, ridică-te din pat, dă roată camerei de trei ori și spune fraza magică. Ulterior, mergi la bucătărie, dar ai grijă ca nimeni să nu te observe. Altfel, magia nu își va face efectul. Deschide gazul de la toate arzătoarele aragazului, dar nu îl aprinde – nu vrei să te arzi, nu? După ce ai făcut asta, lasă ușa deschisă și mergi la culcare. Gazul magic va veni la tine, tu îl vei respira în somn, iar dimineața, când te vei trezi, vei observa ca te-ai transformat în zână. Vei fi zâna focului!”. Atenție la ce fac copiii voștri când sunt în fața calculatorului și la ce mesaje primesc!

Felul în care copii privesc moartea este un alt aspect despre care putem discuta în acest context. Noțiunea de moarte este una abstractă pentru majoritatea copiilor, mulți dintre ei având senzația că doar îi spreie pe cei din jur și se reîntorc la viață asemenea personajelor din basme și filme.

Neconștientizarea pericolului de a-și pierde viata și faptul că moartea este un fenomen ireversibil poate fi un alt punct de vulnerabilitate pentru copil.

Ce îi poate îndemna pe copii să intre în asfel de jocuri:

  • Curiozitatea,
  • Nevoia de atenție,
  • Nevoia de a arăta că sunt „diferiți”, curajoși, rebeli,
  • Dorința de apartenență la grup („și alți colegi joacă”),
  • Competiția („pot să ajung la cel mai înalt nivel”),
  • Nevoia de a ieși din „anonimat”, de a fi „vedetă”.

Ce pot face părinții:

  • Să instaleze programe de control parental,
  • Să supravegheze site-urile pe care intră copilul,
  • Să aibă o relație apropiată cu micuțul,
  • Să încurajeze comunicarea, nu să pedepsească. Pedeapsa și interzicerea îl provoacă și mai mult pe copil să încalce regulile părintelui.

Interzicerea și pedepsirea comportametelor indezirabile ale copiilor  NU sunt cheia, ci construirea și păstrarea unei relații de apropiere, comunicare, înțelegere, suport necondiționat, alocarea de timp și spațiu pentru activități comune dedicate dezvoltării sentimentului de apartenență la grupul familial reprezintă calea.

Fiecare copil este o nestemată. Unul dintre aspectele care îi va difernția este felul în care familia, care are și rol de educator primar, îi șlefuiește.

 

Așadar, „slefuiți” cu grijă mintea și sufletele copiilor voștri!