Primul „concediu” cu copilul

Primul "concediu" cu copilul

Concediile mele înainte de a avea copii erau liniştite, aveam mereu tabieturi, stăteam la soare până mă făceam neagră. Îmi făceam bagajul în doar cinci minute. Aveam costume de baie cât mai mici şi mai decupate. Câteodată aţipeam pe şezlong. Mă plimbam pe faleză până târziu fără să îmi pese de nimic. Mâncam orice la orice oră. Mă băgam la culcare la ore târzii.

Concediile cu copiii încep cu lista pentru bagaje! Dacă vrei să ai un concediu reuşit nu trebuie să-ţi lipsească nimic. Dacă omiţi ceva e jale! În primul an cu fetiţa la mare am avut pe lângă bagajele noastre „clasice” şi pe cele ale copilului: pătuţ de voiaj, saltea, lenjerie pătuţ, pernuţa preferată, cărucior, bicicletă, biberoane, lapte praf la cutie mare, încălzitor pentru biberoane, cereale, borcănaşe cu mâncare, veselă, detergent de vase, medicamente, termometru digital, creme speciale pentru plajă, găletuşă şi lopăţele de toate culorile, colace, piscinuţă, jucării şi, evident, multe scutece de unică folosinţă! Nu mai contează că mi-am uitat acasă ochelarii de soare. La ce sunt buni nişte ochelari de soare la mare în vacanţă? Eram fericita şi mândră ca are copilul tot ce-i trebuie!

Drumul a fost „scurt”, cu vreo 10 opriri cel puţin. Soţul nu suporta să oprească, mai ales că ardea de nerăbdare să ajungem cât mai repede la destinaţie. Ce să faci când copilul are rău de maşină, când vomita, când e ora de masă sau pur şi simplu urla că are prea multă energie pentru un spaţiu atât de mic!

Declar concediul început! Să înceapă relaxarea mult aşteptată! Ajunşi în parcare la mare soţul ofta greu, aveam o vagă bănuială de ce! Mda, bagajele! Dăi şi cară, dăi şi cară! Puţin sport nu strică niciodată. Ceee, vrei să simţi cât mai repede nisipul pe tălpi, să revezi marea după un an de muncă din greu? De ce atâta grabă? Marea nu pleacă nicăieri! Avem de despachetat bagaje! Ce dacă nu am găsit loc de parcare la umbră şi că sunt afară vreo 40 de grade?!

Lasă ruşinea când în lift te îndeşi cu pătuţul şi salteaua şi nu mai încape nimeni altcineva în afară de tine şi bagajele tale.. Probabil nu eşti singurul! Cazează-te întâi, montează pătuţul şi scoate totul din bagajul copilului să fie la îndemână.

După despachetat ne pregătim să vedem marea. Aveam deja emoţii! Fetiţa noastră va vedea marea pentru prima dată în viaţa ei!! Avea un an şi jumătate. Ajungem la plajă şi simte nisipul la picioare, nu-i place şi neam. Nu vrea să meargă pe nisip. Ia şi copilul în braţe pe lângă toate cele. Caută un „teritoriu” adecvat: cu umbreluţă, mai lângă apă şi mai lângă copii. Închiriază două şezlonguri de care abia reuşeşti să te atingi. Păzeşte copilul care invadează şezlongurile ocupate din apropiere, care „gustă” din scoicile pitite de vreun copil pentru că părinţii nu îl lasă să le ia în cameră, care nici nu s-a uitat la setul ei pregătit de acasă cu găletuşa şi accesorii. Ale altora sunt întotdeauna cele mai bune şi mai frumoase! Apa nu reprezintă un pericol în viziunea unui copil mic, e tocmai bună de explorat chiar dacă mie mi se congelează degetele de la picioare când o ating. Nu ştie unde ne-am „campat” şi toată plaja e a ei şi stai şi aleargă după copil să exploreze tot ce doreşte.

Ora de masă. Mâncarea la borcanase nu e pe placul ei. Deloc chiar. Nici mâncare de la noi nu vrea.

Cerealele cu lapte sunt singurele acceptate. Asta a mâncat tot concediul! Dacă vrei să stai la o terasă, verbul „a sta” nu se prea aplică. Copilul nu stă unde îl pui! Până dai comanda şi până vine mâncarea pare o veşnicie! Când băleşti la mâncare trebuie să facem cu rândul şi unul dintre noi să stea sau să alerge după copil.

Chioşcurile cu gonflabile de pe litoral sunt atracţia oricărui copil. Ei cred că tot ce văd li se cuvine. Aşadar, am fost nevoiţi să mai cumpărăm iar colac, găletuşe şi alte jucării noi. Seara ne retrăgeam devreme în cameră. Copilul nu suporta multă gălăgie şi nu putea dormi.

Am vizitat şi delfinariul să vadă copilul delfinii. Neinteresanţi pentru un copil de un an şi jumătate. S-a foit încontinuu cât a ţinut spectacolul şi am jonglat cu ea ba la mine, ba la tati.  Am intrat cu nişte prieteni şi la planetariu. Când s-a stins lumina a început să vocifereze tare. Doamna care prezenta planetele a invitat părinţii cu copii gălăgioşi să părăsească sala. Ne-am simţit cu musca pe căciulă şi ne-am executat. Păcat, cred că a fost foarte interesant.

Şi când într-un final copilul s-a acomodat şi a început să-i placă la mare s-a terminat şi concediul! Iar împachetează bagaje care, de data asta erau mai multe decât la început. Iar strâge pătuţul, salteaua. Iar pune stăpânire pe lift. Oricum, deja ne cunoştea lumea. Sincer, tot ce am transportat ne-a fost de ajutor. Nu ştiu cum a încăput totul în maşină, probabil cu forţa!

Nu am reuşit să fac plajă deloc, nici să aţipesc pe şezlong. În schimb a fost cel mai împlinit concediu, am revenit cu aparatul plin de poze şi cu amintiri în suflet care nu pot fi şterse niciodată!

Vacanţe liniştite şi cu ochelari de soare vă doresc!

Despre autor

Emilia Micu