Povestea lumii pusă în scenă de regina inimii copiilor

viviana

800 de spectatori. 200 de copii care au urcat rând pe rând pe scena Palatului Național al copiilor. 10 grupe ce ne-au plimbat prin țări precum: America, Franța, Italia, Cehia, China, Africa, Spania, România, India, Rusia. 10 ținute, una mai frumoasă decât cealaltă. Zeci de melodii și zeci de coregrafii. Emoții, lacrimi de bucurie, împlinire și sute de zâmbete! Cam așa putem rezuma în câteva cuvinte cel mai recent spectacol de dans & balet al Fundației Nadia Comăneci, Centrul Mini Me, sub bagheta coregrafei Viviana German Potlog sau a reginei inimii copiilor. Iar în spatele acestor cifre impresionante stă o muncă titanică. Ce-l mână pe un om ca luni de zile să trudească pentru un spectacol de o asemenea anvergură, ce-l face să meargă mai departe atunci când oameni care nu pun umărul la treabă îi cer socoteală sau se îndoiesc de deciziile ei, de unde îți mai iei puterea când cu câteva zile înainte de marele eveniment îți dai seama că trebuie să schimbi costumele pentru că nu sunt așa cum ți-ai fi dorit și pentru că nu vrei să faci rabat la calitate atunci când vine vorba de dansatoarele & balerinele tale? Toate acestea doar Viviana German Potlog le știe.

Coregraful ne-a povestit despre cât de grea și de frumoasă a fost această experiență pe care o să o poarte în suflet pentru totdeauna.

Încă o poveste frumoasa s-a scris. 

Teatrul Dubee Doo

Da. A 9-a poveste, a fost fascinant! Mi-a umplut sufletul de bucurie să-mi văd elevii performa la un nivel atât de înalt.

Care a fost tematica acestui superb spectacol?

Tematica acestui spectacol a fost “FEERIA PRIN LUME”. Mi-am dorit tare mult să transpun în scenă multă bucurie pentru dans, culoare și  muzică de excepție care a definit fiecare grupă în parte.

Cum ți-a venit ideea?

Împreună cu soțul meu am făcut o listă cu destinațiile în care am vrea să ajungm în viitor, printr-o sclipire am realizat că “lumea” ar fi o temă ofertantă pe care am și pus-o în practică a doua zi J.

Mă încred mult în intuiția mea și știu că pot face lucruri minunate dacă am inspirație de moment, de aceea fructific la maxim primele idei care-mi vin în minte.

Câți copilași și câte grupe au urcat pe scenă? Ce țări și ce melodii ( câteva dintre ele) au fost cele alese pentru marele spectacol?

Au evoluat peste 200 de copii, 10 grupe care ne-au plimbat prin: America, Franța, Italia, Cehia, China, Africa, Spania, România, India, Rusia.

America unul dintre momente a fost de cabaret, muzica Liza Minnelli cu bastoane. Franța – Can Can, mult vestita melodia a lui Jacques Offenbach. Italia – Tarantella. Cehia – Jazz Suite No.1 – Polca. China – un moment impresionant cu umbrele, modul în care le-au manevrat  a fost unul fantastic – muzica The Nutcracker op. 71: Act II. Africa – Viva Africa – Eddy Kenzo. Spania – Paso Doble – Andre Rieu. România – Colaj din refrene de neuitat  – Mihai Constantinescu , Asia,  Dan Spătaru. India – Jai Ho, Marjaani. Rusia – Kalinka, Koroneiniki

Acestea au fost doar câteva dintre cele peste 40 melodii alese pentru acest spectacol, multe coregrafii au fost realizate pe muzica din colaje.

Cât de greu a fost organizarea acestui spectacol? Ce probleme ai întâmpinat?

Ușor nu a fost, asta pentru că eu sunt perfecționistă, pentru că vreau să știu că totul este bine și dincolo de coregrafiile în sine, pentru că și ele până ajung la scenă au un drum lung, fiecare pas este pus pe muzică, fiecare copil învață individual apoi se creează momentul de sincron, care din punctul meu de vedere este foarte important în ochii publicului.

Știu că publicul taxează, deja am ajuns la al 9-lea spectacol, am pretenții de la copiii pe care-i antrenez, am pretenții și mai mari de la mine.

Am întâmpinat greutăți în ceea ce privește costumele, a fost pentru prima oară când am schimbat 15 costume înainte cu o săptămână de spectacol, am făcut asta pentru că țin la imaginea balerinelor mele și pentru că mare parte din spectacol sunt costumele.

Am simțit că nu este ceea ce trebuie și am luat această hotărâre, după o noapte în care m-am gândit doar la asta. Au mai fost alte costume prea lungi față de dimensiunile luate de mine, bineînțeles că le-am modificat, nu par a fi probleme reale, dar în condițiile în care sunt 200 de costume de realizat, iar eu sunt cea care le gândește, cea care urmărește evoluția acestora, cea care merge la ateliere, dacă aș face numai acest lucru probabil ar fi foarte ușor, dar timpul pe care-l am în fiecare zi este limitat.

De cele mai multe ori dorința mea de pe hârtie nu poate să-mi fie îndeplinită, nu pentru că nu vor designerii ci pentru că nu găsesc materialele potrivite și atunci intervine momentul acela în care trebuie să iau altă decizie, să schimb, nu iese, schimb iarași, până iese.

Țin neapărat să mulțumesc pentru rochițele din America, Spania și India – Mirelei Mărginean de la Hăinuțe Drăgălașe, o profesionistă.

De asemenea, Thea – Teo Madescu pentru creațiile din Africa.

Recuzita: am așteptat umbrelele din China cam două luni, cu emoții, am căutat pălării tot orașul, până la urmă m-am hotărât la una și cu câteva zile înainte de spectacol au apărut și cele mai mici J, am comandat steagurile Franței care au venit după două săptămâni, sunt doar câteva exemple de ținut minte. În general, atunci când creezi un spectacol cu recuzită, te poți aștepta la surprize.

Bețele din Africa nu erau de găsit în niciun magazin, iar cand au fost găsite a trebuit să le tăiem cu un aparat special, acum le privesc ca pe niște amintiri, însă la momentul acela era un factor de stres.

Prietena mea Keita Brândușa mi-a creat manual tiarele pentru Rusia, o încântare, aici chiar am fost foarte liniștită, mă bazez  pe talentul ei.

 

Povestea lumii pusă în scenă de regina inimii copiilor

Ți-a trecut prin cap vreo clipă să renunți?

Da, este pentru prima oară când am simțit că e prea mult pentru un singur om. Au existat situații în care mi-au fost puse la îndoială unele decizii, am simțit că am oferit prea mult unor oameni care nu prețuiesc ceea ce au și ceea ce li se oferă.

Am ingredientele necesare pentru a urca pe scenă un astfel de spectacol, hotărârile îmi aparțin în ceea ce privește muzica, coregrafiile și costumele.

Au fost seri în care am ajuns acasă aproape de miezul nopții, timpul nu mi-l mai oferă nimeni înapoi. Puterea mi-a fost dată de sufletele copiilor, de dorința lor de a urca pe scenă, acolo se simt atât de fericiți, dansează cu pasiune, entuziasm, cum aș fi putut să le iau acest drept?

Au muncit enorm, merită tot ce e mai bun!

Toate spectacolele puse în scenă de tine și de Fundatia Nadia Comăneci – Centrul Mini Me – au fost minunate, dar acesta le-a întrecut pe toate, toți care l-au văzut spun acest lucru. Ce crezi că a avut special de a fost primit atât de bine?

Așa este, acest spectacol o să rămână mult timp în sufletul celor care l-au văzut. Chiar mi-am dorit să realizez un spectacol care să-l depășească pe cel de la Crăciun, a fost o ambiție personală.

Copii pasionați, din pasiune reală ies lucruri minunate. Multă energie, culoare (dată nu doar prin costume ci și prin atitudinea copiilor), muzica care nu avea cum să nu te trimită măcar pentru câteva secunde în țara respectivă și bineînțeles coregrafiile unice create pentru fiecare moment în parte.

Iar dacă aș spune despre mine, momentul în care am primit cartea “Visul unei balerine”, ilustrații și text Keita Brândușa, a fost emoționant, este o încununare a succesului meu împreună cu toți acești copii.

Câți spectatori au fost în sală și pe ce scenă au fost micuții prezenți?

Cu siguranță am ajuns la 800 de oameni, sala a fost plină până la refuz, știu că au fost oameni care au stat pe scări doar să fie acolo prezenți alături de dansatori.

Palatul Național al Copiilor, dorința mea din 2015 aceasta a fost să-i urc pe scena pe care eu am dansat în copilărie.

Câți oameni au fost în spatele acestui spectacol?

Iuliana Roca – Manager proiect, ea s-a ocupat de parteneri, de atribuirea locurilor în sală, de cadourile oferite copiilor pe scenă și de Corul MiniMe, aici știu că și-a adus aportul foarte mult.

Vicepreședintele Virgil Munteanu – cel care ne aprobă, ne susține și ne promovează, tot el împreună cu echipa ne-a ajutat să împărțim cadourile pe scenă.

 

După fiecare poveste pe care ai pus-o în scenă cu ce ai rămas? Ce rămâne în suflet, ce învățăminte ai tras?

Am rămas cu dragostea pentru copii, de fapt am sentimentul că acesta crește de fiecare dată, dragostea pentru frumos, pasiunea nemărginită pentru balet și cu aplauzele primite de către fiecare grupă în parte.

Rămâne în suflet imaginea aceea în care copilașii mei iubiți ridică trandafirul către mine, este un moment emoționant care mă înalță.

Mi-am promis că dacă o să mai fie vreun spectacol o să învăț să deleg oameni.

Care a fost momentul suprem al acestui spectacol?

Absolut toate momentele sunt supreme, nu aș putea să aleg unul, toți copiii au excelat pe scenă, au vibrat într-un anume fel care m-au făcut să realizez că fac bine ceea ce fac!

Aș putea să spun că am avut emoții pentru România – grupa de dans începători care a urcat prima dată pe scenă, atât de dulci, de inocenți, este minunată copilăria!

Cum este să te iubească atât de mulți copii?

DIVIN! Sunt o mare norocoasă, Binecuvantată de Dumnezeu!

Te simți împlinită?

Mă simt fericită că pot să creez asemenea spectacole, fericită că la final de spectacol aud “Vivi, te iubesc”, fericită că lacrimile părinților sunt de împlinire!

Iar împlinirea mea, este Andrei, cel care îmi susține această pasiune și mă ajută cu orice am nevoie, atât în ceea ce privește partenerii, cât și recuzita.

Așa cum a spus și coregraful, unul dintre omul importanți din spatele acestui proiect este Iuliana Roca, managerul Centrului Mini Me al Fundației Nadia Comăneci. Am stat de vorbă și cu Iuliana ca să încercăm să construim un tablou complet al acestui spectacol.

Cât de greu a fost să organizați un eveniment de o asemenea amploare?
Am ajuns la al 9lea eveniment, așa că avem deja experiență, știm ce avem de făcut, când și cum trebuie să acționăm. Doar că nu mereu depinde de noi și, cumva, tot ajungem să avem emoții până în ultima zi. Ba avem întârziere cu trofeele sau produsele de la parteneri, ba grafica materialelor de promovare trebuie refăcută, ba costumele trebuie schimbate… Sunt multe zile pline, multe ore petrecute la birou până târziu în noapte… Dar totul e bine când se termină cu bine, vorba lui Shakespeare.

Care-s cele mai mari satisfacții pe care le-ai trăit, cu ce rămâi în suflet după un astfel de eveniment?

Privirile luminoase ale copiilor. Zâmbetele până la lacrimi ale copiilor și părinților. Felicitările și mulțumirile adresate la final. Bucuria pură a tuturor celor din sală. Toate acestea îți oferă mulțumirea și împlinirea reușitei, energia și puterea dorinței de a merge mai departe.

Cum e să-ți vezi copilul pe scenă?

Știi ce e ciudat? Că nu prea îl vezi. Adică eu sunt în spate, nu îi văd chipul când evoluează pe scenă. Nu știu dacă Robert a ratat vreunul dintre spectacolele noastre. A fost în grupele de dans, a cântat în deschidere, iar la ultimele trei a făcut parte din Corul MiniMe. Doar că eu îl văd două clipe la momentul de prezentare și premiere a copiilor. Anul acesta mi-a fost greu să îmi stăpânesc emoțiile, aproape că am plâns când am prezentat membrii corului și am ajuns la singurul băiat din cor, pentru că în săptămâna de dinaintea spectacolului l-am văzut foarte puțin, 5-10 minute pe zi. Deci nu e tocmai ușor, pentru că nu îți permiți să savurezi momentul întru totul, trebuie să rămâi concentrat la desfășurarea evenimentului, să iasă bine până la final.

Spune-ne câte ceva despre invitații speciali, corul MiniMe.

Corul MiniMe e un alt pariu al Fundației, ca să zic așa. Suntem încă la început. Corul, condus de Teodora Smărăndoiu, nu are niciun an de repetiții, dar sperăm să crească frumos, așa cum a crescut întregul proiect MiniMe.

Un sfat pentru toți părinții

Rolul nostru, ca părinți, este să fim alături de cei mici, să îi încurajăm și să îi susținem în activitățile pe care le iubesc, chiar și atunci când poate nu e ceea ce am fi ales noi pentru ei sau nu credem că vor face performanță pe termen lung. Important e ca ei să înțeleagă ca noi vom fi lângă ei mereu și ne vom bucura pentru fiecare reușită, dar le vom și întinde o mână să se ridice atunci când vor cădea sau vor alege să renunțe.

În urma performanței de pe scenă, copiii înscriși în proiectul MiniMe au fost felicitați de însăși Nadia Comăneci, printr-un mesaj difuzat la finalul spectacolului.

Toți copiii prezenți pe scenă au fost răsplătiți pentru performanța lor cu diplome, trofee și cadouri oferite cu sprijinul partenerilor acestui eveniment – Alka, Boromir, Heidi, SuperMercato, Sanovita, DeSilva – cu brandurile Knoppers, Mamba, Smile Gummi Softies și Werther’s Original, Green Cola, 7Days, Editura Integral, Bondoc & Asociații. Partenerii media ai spectacolului au fost: AlboTech Consulting – care a asigurat și transmisia Live pe Facebook a întregului eveniment, Evenimentul Zilei, Cărticica Practică, Smart & Happy Child și IulianaRoca.ro.