Am plâns la Vocea României Junior

Am plâns la Vocea României Junior

M-am uitat la Vocea României Junior (etapa „audiții pe nevăzute”) și am plâns. De mai multe ori. Și nu datorită vreunei interpretări (de altfel, nici nu prea mă pricep să apreciez vocile – în copilărie eram singura fată care nu făcea parte din corul clasei). Nodul în gât mi se punea însă constant, atunci când vedeam tristețea din ochii copiilor pentru care nu s-a întors niciun scaun. Unora, mai emotivi, le tremura vocea, altora le dădeau lacrimile, în timp ce alții se țineau tare, simulând nepăsarea.

Evident, concursul e concurs și nu toți pot să treacă în etapa următoare, iar riscul eșecului probabil că și l-au și asumat părinții atunci când au venit cu copiii la Vocea României Junior. Însă mi se pare cumplit să faci parte dintr-un asemenea juriu. Trebuie să fii foarte puternic să te lupți cu dezamăgirea oglindită în ochii unui copil de 9 ani (sau chiar mai mic)! Și să ai tăria și priceperea să-l încurajezi.

M-am uitat atent la modul în care au reacționat membrii juriului atunci când erau în situația de a spune micilor concurenți că nu trec „mai departe”. Mi-a plăcut foarte mult ce am văzut.

Cu delicatețe, cu empatie, cu o grămadă de încurajări și subliniind toate lucrurile pozitive din prestația copiilor, pasul cel greu parcă a fost mai ușor de trecut! Aplauzele generoase, îmbrățișările oferite de membrii juriului, toate au reușit, de cele mai multe ori, să-i facă pe copii, în cele din urmă, să zâmbească și să-și dorească (sau măcar să spună) că vor încerca și la anul (timp în care se vor pregăti mai bine).
Ce să zic, juriul merită toate felicitările!

Am fost tare impresionată. Și mă gândeam – ce bine ar fi dacă și la școală (sau acasă), învățătorii (sau părinții) ar oferi un astfel de feed-back atunci când copilul greșește! În loc să spui „Ce urât ai scris rândul ăsta!”, nu mai bine zici „Îmi place mult cum ai scris primele trei rânduri! Și ultimele sunt corecte, dar cred că te-ai cam grăbit la ele. Nu vrei să le reiei când ești mai odihnit, ca să arate toate la fel de bine?”. Iar astfel de exemple ar putea continua la nesfârșit.

Știu, feedback-ul negativ e tare greu de dat. Asta nu înseamnă că, din dorința de a proteja copilul, să nu-i spunem atunci când greșește. Însă tonul face muzica peste tot, nu doar la Vocea României Junior.

Dar, dacă vreți să învățați cum să gestionați nereușita unui copil (fără să participați la traininguri cu plată susținut de specialiști în parenting), eu zic că e suficient să vă uitați la Pro TV, la emisiunea asta. Credeți-mă, ce învățați de la membrii juriului o să vă fie de folos și în relațiile cu adulții, nu numai cu copiii!