Nu-ți place freza copilului tău adolescent? Ghinion! Adaptează-te!

Nu-ți place freza copilului tău adolescent? Ghinion! Adaptează-te!

Carevasăzică, la început, copilul e o gâgâlice mică, dulce, o mogâldeaţă, cum alta nu-i pe lume. Privirea care te caută, zâmbetul larg, dar mai ales râsetul lui, îţi şterg, instant, orice tristeţe. Când un copil râde, şi mai e şi al tău, pfuai, eşti o tolbă de fericire! Soarele străluceşte mai tare, norii se-nfoaie şi toate nodurile supărărilor se dezleagă, se risipesc, de parcă nici n-ar fi fost. Dar vremea trece și vine o vreme când constați, cu stupoare, că ai, parcă dintr-o dată, alt copil!

E înalt, nu prea se mai joacă așa cum știai tu, se crede grozav, corpul i se schimbă… A crescut! E adolescent! Acum el este cel care aude dialoguri îngrijorătoare între părinți, care-și aruncă vina de la unul la altul: “Face numai ce vrea!”, “Nu mă mai ascultă!”, “Se-nchide în cameră”, “Nu are prieteni potriviţi!”, “Nu învaţă!”, “Vorbeşte urât!”, “N-are pic de respect!”.

Părinții intră în panică și pun tot felul de opreliști, aplică pedepse, în speranța că odrasla își va reveni. Inutil. Adolescentul de azi, copilul de ieri, e rebel, vrea mai multe, nu-i pasă că “nu se mai poate discuta cu el” ori că “este flegmatic”, sau că la ședința cu părinții profesorii te avertizează că “nu mai e copilul cel bun, de odinioară”.

Te afli într-o așa situație și te simți neputincios? Te enervezi zilnic din astfel de motive? Ia amintește-ți: tu cum erai la 14 ani? Ai uitat? Revolta ți se citea în ochi, erai la fel de speriat ca un pui de vrabie care învaţă să zboare, și voiai să fii și “cool”. Așa-i?

Ești tare îngrijorat că petrece prea mult timp la calculator/laptop/tabletă? Că „nu citește”?. Ba da, citește! Doar că, ce să vezi, vremurile s-au schimbat – citește la computer sau la notebook. Nu te teme, nu-și strică ochii! Tot la calculator ascultă și muzică, se informează, vorbește cu prietenii.

Hainele, trendul adolescenţilor, iar motiv de dispută! Păi, din câte îmi amintesc, şi eu mi-am dorit să port ce purta generaţia mea, nu cea a părinţilor. Eu iubeam hainele noi, la modă, bijuteriile! Nu voiam să mă îmbrac ca mama! De ce copilul tău adolescent ar vrea altceva?

Știu, parcă nu-ți pică bine toată schimbarea asta, însă dacă vrei într-adevăr să-l ajuți, ai de făcut doar un singur lucru: acceptă-l așa cum e, fără să strâmbi din nas, fără să-i alegi tu hainele sau freza!

Adaptează-te tu, ca părinte, şi nu te îngrijora excesiv pentru orice abatere de la “comportamentul ideal”. Aminteşte-ţi mereu cum erai tu la vârsta lui, sau, şi mai bine, ce era în mintea ta atunci. Altfel, o să-l închizi în lumea lui, pe motiv că “oricum nu mă pot înţelege cu el”.

Și nu mai ţipa la el, nu-l mai pedepsi! Priveşte-l şi vorbeşte-i aşa cum ţi-ai vorbi ţie, copil mare fiind, adică adolescent. Adică bulversat. Un sac de frustrări, din toate unghiurile. Ai răbdare cu el – oricum se simte stânjenit şi nu ştie clar ce i se întâmplă. Uneori, bravează revoltător şi şocant. Atunci ai din nou răbdare şi ghidează-l cu îngăduinţă. Vorbeşte-i cu calm, cu iubire, explică-i cu blândețe, oferă-i răspunsuri la căutările sale, nu-i mai ține inutil “teoria chibritului”!

Echilibrul a fost mereu cheia reușitei. Alege așadar o cale de mijloc și încearcă să nu te mai stresezi. O să fie bine, ai să vezi! Iar peste ceva vreme, crede-mă, o să râdeți împreună de vremurile în care tu îi “tăiai Internetul” sau îi blocai contul de Facebook, iar el își schimba culoarea părului sau venea acasă cu un cercel în nas.

Ai doar puțină răbdare!