Părinții elicopter

parinti elicopter

Dacă în articolul precedent scriam  despre generația copiilor ”fulg de nea”, foarte sensibili, cu un cult puternic al propriei individualități, care se ”topesc” în fața emoțiilor foarte intense, în acest articol aduc în discuție părinții ”elicopter” și efectele pe care le au comportamentele lor asupra copiilor.

Părintele elicopter este un stil parental exagerat de concentrat pe copil, transformând părintele în umbra copilului: îi face temele și proiectele pentru școală, îi alege prietenii și îi decide locul în relații, face în locul copilului activități pe care copilul este capabil să le facă singur și ia decizii în locul lui. Își asumă responsabilitatea, succesul, vina și eșecul în locul copilului, furându-i experiențele de viață și șansa de a învăța. Negociază în locul copilului conflictele pe care acesta le are, îl protejează împotriva oricărei experiențe sau persoane ce l-ar putea prejudicia și atinge foarte puțin, își însoțește copilul peste tot.

Baza acestei tipologii parentale sunt anxietatea și dependența emoțională față de copil care îl fac pe părinte să se implice prea mult în viața copilului și să își folosească telefonul inteligent pentru a-l monitoriza în permanență, tăindu-i aripile stimei de sine și ale independenței personale. Este greu să îi dai drumul copilului în ”lumea reală” plină de pericole, dar este sănătos să îl lași să învețe și din eșec, competiție, conflicte cum să facă față dificultăților vieții de adult. Pune pe primul plan satisfacerea nevoilor copilului și nu satisfacerea ego-ului tău de părinte.

Efectele acestui tip de creștere se văd în autonomia scăzută a copilului, în problemele legate de anxietate și depresie, în abilitățile scăzute de comunicare interpersonală, în manifestarea procrastinării (pentru a combate anxietatea, copilul amână o sarcină pentru mai târziu și evită să ia o decizie), în incapacitatea de a-și seta singur propriile obiective, în rezistența scăzută la frustrare, în crearea unor crize existențiale sau neasumarea unor angajamente. Răzvrătirea copilului vine tocmai din nevoia lui de a încerca lucruri noi pe cont propriu și de a experimenta sentimentul de împlinire după o acțiune terminată, de a simți gustul independenței și al încrederii în sine.

Întrebarea firească  este: cum se pot evita toate aceste comportamente? Iată câteva recomandări.

  1. Nu mai ”survola” deasupra copilului și încearcă să nu răspunzi la întrebări în locul lui. Evită să faci lucruri pe care copilul tău le poate face singur.
  2. Nu prelua îngrijorările copilului tău. Încercă să nu îți mai faci scenarii cu cele mai negative consecințe. Lasă copilul să îți ceară singur ajutorul și nu îl încuraja să renunțe dacă este prea greu.
  3. Nu îți eticheta copilul ca fiind ”leneș”, ”incapabil” sau ”exact ca tatăl” său. Evită generalizările de genul ”tu mereu ai fost…” sau ”tu niciodată nu ești…” și amintește-ți de puterea pe care o au cuvintele de a săpa negativ personalitatea în formare.
  4. Încercă să nu te simți ofensat atunci când copilul alege să facă altceva. Încurajează-i gândirea ”altfel” și dă-i șansa să poată explora ceea ce alege. Nu te opune experienței indiferent de ceea ce intuiești că se va întâmpla.
  5. Nu pune lupa pe copilul tău și nu te concentra în totalitate pe viața lui. Și tu ca părinte ai viața ta și nevoile tale. Centrează-te mai mult pe propria persoană și pe nevoile cuplului din care faci parte.
  6. Ascultă-ți copilul, încurajează-i independența și gândirea critică. Lasă-l să comunice în felul lui și să își rezolve problemele singur. Nu-l face să se simtă superior celorlalți și să se aștepte la tratamente preferințiale.

Am scris ”încearcă” pentru că o să îți ia timp să dezvolți un nou comportament în relația cu copilul tău, nu o să îți iasă din prima, iar perseverența este cheia. Cu fiecare încercare ești mai aproape de nevoile reale ale copilului tău.

Institutul pentru Studii în Domeniul Muncii din Statele Unite a descoperit în urma unui sondaj că, 40% dintre părinții elicopter au căutat informații despre locuri de muncă în locul copiilor lor, 31% dintre părinți au trimis CV-uri în locul lor, 26% au aranjat interviuri, iar 4% chiar au susținut interviuri în locul lor.

Un alt studiu realizat în rândul copiilor cu părinți elicopter (100.000 de studenți) a scos la iveală faptul că 84% dintre studenți sunt copleșiți de responsabilități, 60,5% sunt triști, 57% se simt singuri, 51% sunt îngrijorați și 4% s-au sinucis.

Din păcate nu știm care este situația în România în ceea ce privește părinții elicopter pentru că fenomenul încă nu a fost studiat pe părinții elicopter români. Dacă te regăsești în acest stil parental, încercă să nu îți mai survolezi copilul. Fii lângă el, dar nu îi trăi viața în locul lui. Fii acolo pentru el, dar nu deveni umbra lui.