Părinți de fete, părinți de băieți

Băiat sau fată

– Aveți un băiețel! Se va naște de astăzi în 6-7 săptămâni, le-a dat vestea medicul. Amicii mei au rămas complet năuciți. Ea, viitoarea mămică, era convinsă că „va fi fetiță”. El, un soț grijuliu și un tătic nerăbdător în așteptarea doritei „prințese”, era să pice de pe scaun.

– Așa știam din săptămâna 20 de sarcină. Cum nu există un număr de ecografii prestabilit, iar sarcina a decurs perfect, n-am mai făcut o alta, mi-a spus prietena mea. Mi-a fost recomandată acum pentru evaluarea mărimii fătului, estimarea greutății la naștere și a ritmului de creștere până la termen.Vlad era complet derutat. Chiar l-a întrebat disperat pe ecografist:

– Sunteți sigur? Chiar este băiat? Era fetiță! Ne-am dorit o fetiță! Nu se mai schimbă nimic?

Familiile celor doi sunt pline de băieți, iar gândul că ei vor avea o fetiță i-a urmărit mereu. Nici nu concepeau altfel, doar au avut și confirmarea primei ecografii. Au cântat de fericire. Acum erau derutați și șocați. Cum rămânea cu codițele Adei, cu ochii albaștri și gingășia moștenită de la tată, cu rochițele pe care apucaseră să le cumpere?

– Am discutat mult, am încercat să ne obișnuim cu gândul că vom avea parte de mașinuțe, avioane, trenulețe, pistoale și că vom fi părinți de băiat. Gândul că „va duce numele mai departe” n-a contat foarte mult, nu asta ne doream. Oricum, să fie sănătos și vom mai încerca. Măcar pentru numele de Ada, mi-a spus resemnată, dar fericită amica mea.

V-ați gîndit vreodată, ce ar fi fost diferit dacă ați fi fost mamă de băiat, în loc de mamă de fată sau invers? Mulți dintre noi ar spune că nu văd diferențe, că-i la fel de greu, sau ușor. Sau ambele. Sau că, băieții sunt mai dificili, sau fetele mai ordonate. Cert este că, indiferent de sexul copilului, ne confruntăm cam cu aceleași situații. De la alimentație preferențială, haine, igiena zilnică, lecții, explicații educative, nopți la urgență, tratamente, activități școlare, extrașcolare, „perle” frumoase sau enervante, obrăznicii, premii, laude, discuții de la școală, toate sunt cam la fel. Indiferent că ești mamă de fată sau mamă de băiat, eforturile sunt aceleași.

Cu toate acestea, creșterea unei fetițe este o experiență total diferită față de cea a unui băiat. Ca mamă de fată vei fi înconjurată de roz, fie că îți place sau nu. Îi vei cumpăra o mulțime de lucruri de care nu are nevoie. Va fi „prințesa lui tata”. Vei fi obișnuită cu eleganța păpușilor, zânelor, a seturilor de gablonțuri de tot felul, oglinzi și seturi de machiaj sau coafat. Cu bucătării, cratițe și șorțuri. Cu grădinițe pline de păpuși, care nu dorm la prânz.Vei memora cu ușurință numele elfilor, gnomilor, sirenelor, spiridușilor, prințeselor și zânelor.

Ca mamă de băiat pregătește-te (vorba prietenei mele) de invazia a tot ce are și merge pe roți, zboară și face zgomot. Vei învăța din mers mașinile de curse, fotbalul, roboții, dinozaurii, monștrii, supernavele, rachetele, pistoalele, puștile, tancurile și luptele. Părul fetițelor cere atenție, dar mai ales îndemânare la împletit, prins, descâlcit. Presupune periere, aranjare și necesită un ritual special de îngrijire. La băieți lucrurile sunt simple, chiar fără bătaie de cap. Majoritatea fetițelor pot sta liniștite timp îndelungat, dar băieții se mișcă încontinuu. Sunt mai energici, țipă și fug mai mult. Adoră viteza și super-viteza. În tot și în toate. Orice acțiune este o competiție, din care vor să iasă învingători. Moda pentru băieți este mai simplă și, uneori, mai puțin costisitoare. La băieți, nu avem nevoie de foarte multe accesorii, gentuțe asortate sau alte brizbrizuri.

O pereche de pantaloni, bascheți și o cămașă pot, rapid, constitui o ținută. Uneori nici atât. Pantaloni și tricori, adidași, iar în rest, orice merge cu orice. Fetițele, după 3 ani, vor dori să probeze jumătate din hainele din dulap, până să se hotărască cu ce să se îmbrace. În general, băieții sunt mai puțin comunicativi, fetele vorbesc mai devreme, se exprimă mai ușor și citesc mai repede. Ele fac și primii pași mai repede.

Baieții își dezvoltă mai greu limbajul, iar comunicarea nu este punctul lor forte. Ei sunt mai buni la mate și sport, la jocuri care țin de logică, precizie, iar fetele sunt bune la povestit, memorat, sunt mai atente la detalii, muzică și culori. Încă de când sunt bebelușe, fetițele sunt interesate de nuanțe, culori, imagini, artă. Băieții adoră jocul activ, mișcarea, forța. Juliturile, zgârieturile și vânătăile sunt mai frecvente la băieți decât la fete. Băieții trebuie ajutați să-și spună gândurile, stările, dorințele. Fetele își exprimă sentimentele mult mai ușor. Băieților trebuie să le reamintești, în fiecare dimineață, să se spele pe dinți, să-și perie părul, să tragă apa la toaletă.

Fetițele se îmbracă, se spală și se aranjează singure, ba chiar fac aceste lucruri cu plăcere. De asemenea, tații sunt mai duri cu băieții și mai blânzi cu fetele. Ele sunt considerate delicate, sensibile și sincere. Li se acordă o mai mare atenție, protecție și sunt descurajate să devină agresive. Băieții sunt mai dificil de disciplinat, fetelor le place să fie ascultătoare, să le iasă totul perfect și să nu primească critici. Băieții par să asculte mai greu de părinți și au tendința să îi înfrunte adesea. Ei sunt mai puțin interesați de școală (nu este chiar cel mai plăcut loc, iar statul în bancă nemișcat, lecțiile, temele și orice este de memorat pot fi catalogate o corvoadă). La încredere și stimă de sine băieții au un avans față de fete.

Fetele sunt mai emotive, își schimbă foarte repede starea de spirit (de la tristețe la bucurie), în comparație cu băieții, care sunt mai rebeli și, aparent, nu le pasă. Fetițele sunt mai raționale, au aproape întotdeauna mai multe variante, în timp ce băieții acționează din instinct, fără să stea prea mult pe gânduri. Și probabil că aș putea continua la nesfârșit. Cu toții știm că, băieții și fetele sunt la fel de greu de crescut, dar din puncte de vedere diferite. Există o impresie generalizată cum că, băieții sunt mai dificili, că pentru creșterea lor îți trebuie mai multă răbdare, dar părinții de fete pot, oricând, să infirme această prejudecată. Educarea unei fetițe aduce cu sine tot atâtea provocări, pe cât de mari, pe-atât de intense.

Chiar dacă sunt diferențe semnificative, încă de la naștere, totul depinde de fiecare copil în parte, nu-i așa? Copiii sunt diferiți. Nu există rețete sau șabloane valabile de creștere și educare. Voi ce v-ați dorit? Fată sau băiat? Care e mai greu de crescut, de educat?