Părinte de adolescent? Ce trebuie să știi

parinte de adolescent

Sunt una dintre mamele fericite de adolescentă. Și spun asta sus și tare, pentru că știu că majoritatea adolescenților din ziua de astăzi, și chiar și tinerii până în 25 – 30 de ani, sunt extrem de nesiguri cu cariera lor. Sunt o mamă fericită pentru că fiica mea știe că vrea să ajungă medic dentist. Și-a pus în cap lucrul acesta, probabil de când era mai mică, pentru că dintotdeauna a mers la stomatolog cu bucurie, însă acum, la liceu, s-a hotărât definitiv. În acest sens lucrurile merg, aproape de la sine: se pregătește săptămânal pentru bacalaureat și facultate. Însă, ea rămâne o adolescentă, și are nevoie și de alt fel de sprijin pentru trecerea către maturitate.

Două lucruri mi se par extrem de importante și anume: grija pentru sănătate și să învețe să stea pe propriile picioare.

Ca părinte mi se pare foarte important ca fiica mea să fie conștientă de propria sănătate și de modalitățile de a preveni diverse boli. Este bine să știe despre pericolele la care se expune dacă încearcă diete de tot felul sau dacă mănâncă ‘când apucă’, este necesar să știe despre bolile cu transmitere sexuală, despre sarcină și despre metode de contracepție. Este bine să fie pusă la curent cu nevoia de a face diverse verificări ale sănătății, dar și să ajungă să aibă o relație bună cu corpul ei și să îi ofere exact ce acesta are nevoie.

În ceea ce privește independența proprie, aici este mult de lucrat. De ce? Pentru că adolescenții se concentrează foarte mult pe momentul prezent, iar viitorul, fiind destul de incert și departe, se feresc să îl exploreze cu mintea. Și totuși vor ajunge acolo! Într-un fel sau altul, în câțiva ani, vor sta pe propriile picioare. Multe tinere din ziua de astăzi amână foarte mult căsătoria pentru a urma o carieră. Sunt și destul de multe cazuri de divorțuri în ultimul timp și cu siguranță copiii noștri sunt și mai neliniștiți de ceea ce le rezervă viitorul.

A fi independent este departe de a însemna că trebuie să își limiteze alegerile în ceea ce privește relațiile, de teama de a greși. Înseamnă să evite să se simtă prinși în capcana unei relații din care să creadă că le este imposibil să iasă, neavând încredere că se vor descurca pe cont propriu.

Ceea ce trebuie ei să înteleagă este faptul că orice decizie nu se ia pe viață, ci este în concordanță cu datele actuale, că noi ne schimbăm cu timpul și că, la un moment dat, ceea ce părea o decizie extraordinară, acum să pară o decizie proastă.

Copiii noștri au nevoie de modele care să dea dovadă de integritate, prin curajul de a-și susține convingerile, chiar dacă acestea sunt departe de a plăcea celorlalți, de modele care să își ducă la capăt promisiunile, de modele care să își asculte propria gândire și intuiție și mai puțin părerile celorlalți, de modele care să îi încurajeze și care să le ofere suport să își găsească resursele și puterea proprie.

Venită de la o petrecere în care fiica mea s-a simțit un pic neplăcut, fiind împreună cu o prietenă de-a ei, intrusele grupului, și întrebându-mă ‘tu ce ai fi făcut în locul meu?’, mare mi-a fost mirarea să aflu că, deși se enervase la început, a ales să nu raspundă provocărilor și să gândească ca toți oamenii sunt buni, iar că ceea ce afișează ceilalți sunt doar niște măști. Da, eu la vârsta ei aș fi făcut altceva, însă ea mi-a spus că este mândră de ea că și-a pastrat calmul și că a putut să se uite cu detașare, până la urmă, la situație.

Am fost și sunt foarte mândră de ea, pentru că văd că deși niciodată nu a părut că ascultă ‘cicălelile’ mele, astăzi a ajuns să le pună în practică cu o maturitate la care aș fi sperat abia peste câțiva ani.

Mă gândesc că în momentul în care le ‘înmânăm’ copiilor noștri lumea în care să traiască, cel mai important lucru e să le dăm și uneltele necesare: integritate, curaj, moralitate, perseverență și dragostea de oameni! Și astfel vom fi și noi siguri că vor deveni versiunea cea mai bună a lor!