Obezitatea la copii, semn al insecurităţii afective

Obezitatea la copii

Alimentaţia defectuoasă, lipsa activităţii fizice, somnul deficitar, mâncatul la televizor și cu mişcări de masticaţie reduse sunt câteva dinte motivele obezității la copii. Însă acestora li se adaugă și altele, la fel de importante: de la lipsa afecțiunii și prea puțin timp de calitate petrecut în familie până la disfuncţionalități în cuplu și stima de sine scăzută a copilului.

Studiul international European Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI), realizat de Organizația Mondială a Sănătății, relevă faptul că băieții de opt ani sunt de două ori mai predispuși la obezitate sau supraponderalitate decât fetele de aceeași vârstă.

Specialiștii în domeniu arată că aceste tulburări ce țin atât de alimentație, cât mai ales cele ce țin de greutatea corporală, pot apărea încă din perioada intrauterină, când se formează o legătură între mamă și copil, dar un factor extrem de important în sănătatea copilului este strâns legat de contactul emoțional dintre cei doi. „În această perioadă, fătul trăieşte şi se dezvoltă în simbioză cu mama: doarme, respiră, se hrăneşte, creşte în corpul mamei. Actul hrănirii are legătură directă cu mama. Tot ceea ce trăieşte mama, este preluat de către făt. După naştere, prin alăptare, legătura celor doi continuă”, afirmă psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi, directorul ReCreation Life. Studiile făcute au arătat că nu alăptatul în sine este important, ci contactul dintre cei doi. „O mamă «absentă», anxioasă, grăbită, depresivă, transmite bebeluşului starea de nesiguranţă. El plânge, iar mama suplimentează hrana. În realitate, lui  îi lipseşte siguranţa, afecţiunea. În creier se află centrul de comandă pentru sete, foame, etc. Prin hrănire fără foame, creierul este setat ca la emoţii, să apeleze la hrană. În acest fel, «preparăm» adolescentul şi adultul care se hrăneşte la orice emoţie negestionată”, explică psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi.

Ronțăiala care acoperă temerile

Specialista explică și de ce bărbații sunt de două ori mai predispuși la îngrășare decât femeile, făcând referire la rolul bărbatului în societate. „Bărbatul ancestral era vânătorul, femeia, cea care hrănea. Bărbatul modern împarte responsabilităţile lui. Spală, calcă, face mâncare. Îşi ia concediu de creştere pentru copil. Este în conflict cu ce face şi ce este conceput să fie. Băieţii sunt crescuţi cu telefon şi tabletă de la unu-doi ani, stau la calculator, la desene animate violente. Toate informaţiile aflate din aceste mijloace de comunicare dau emoţii neexplicate, neînţelese, ce sunt  trăite în absenţa părinţilor. Copilul îşi acoperă temerile, neînţelegerile, frustrările ronţăind alimente care îngraşă. La sfârşit de săptămână petrec timpul împreună cu familia în localuri de tip fast-food. În lipsa  timpului, sunt duşi-aduşi cu maşina de la şcoală. Cei care locuiesc în mediul rural fac mai multă mişcare, sunt angrenaţi în treburile gospodăreşti. Sunt învăţaţi cum să devină bărbaţi”, este de părere psihologul Maria Verdi.

Grăsimea, o barieră pentru protecție față de lumea exterioară

Alimentaţia defectuoasă prin exces cantitativ şi aport caloric crescut, calitatea deficitară a alimentelor, lipsa activităţii fizice, predilecţia pentru dulciuri, sucuri, ciocolată, prăjituri şi preparate fast-food, somnul deficitar, mâncatul la televizor sau calculator, mâncatul pe fond de stress, rapid şi cu mişcări de masticaţie reduse, obiceiul de a „ciuguli” sau de a mânca în timpul nopţii, acestea sunt motive cunoscute deja.

Obezitatea şi excesele de greutate sau îngrăşarea sunt semnele insecurităţii materiale şi afective, menţionează psihologul. „Copiii aflaţi în această situaţie prezintă o insecuritate inconştientă, sunt fricoşi. Au temeri că trebuie să înfrunte, că nu reuşesc, că sunt respinşi, că sunt fără apărare, motiv pentru care depozitează grăsimea ca o barieră între lumea exterioară şi ei, pentru a se simţi protejaţi. Graşii sunt adesea tandri şi fragili, au o mare nevoie a fi protejaţi. Lipsa de încredere, nevoile neexprimate, lipsa comunicării, duc la autopedepsire prin mâncatul fără măsură. În realitate, obezitatea copilului este un semnal pentru părinţi. Acel copil ne atrage atenţia, ne transmite «Alo, sunt şi eu în viaţa voastră!»”, afirmă directorul ReCreation Life.

Tratament cu afecțiune, mișcare și mâncare sănătoasă

Maria Verdi atenţionează că toate afecţiunile sau tulburările copiilor până la 12 ani, sunt mesaje ale disfuncţiilor în cuplu, în familie, iar copilul doar le manifestă, le somatizează.

Singurele remedii pentru obezitatea copiilor, susține specialista, sunt date de alimentația sănătoasă, mișcare și afecțiune: „Dacă dorim să normalizăm greutatea copiilor cu diete, cu înfometări, mărim neputinţa, frustarea lor şi mai mult”.

Există spaţii unde copiii îşi pot consuma energia, pot face mişcare, afară sau în centre special amenajate. „Indiferent de anotimp, mişcarea este foarte importantă pentru digestie. Este foarte bine să introducem în alimentaţia lor fructe, legume proaspete şi cereale. Sunt sărace în calorii, bogate în fibre şi induc rapid senzaţia de saţietate”, afirmă psihologul Verdi.

Să mănânce când le este foame

De asemenea, specialistul în tulburări de alimentație și obezitate recomandă părinților să reducă sau chiar să elimine din alimentația copilului mâncarea de tip fast-food, chipsuri, snacksuri, sucuri acidulate. „Este important să îi învăţăm să mestece bine hrana, să aibă un program de masă, somn, lecţii, relaxare, mişcare. Să mănânce doar când le este foame şi nu la televizor sau calculator. Să consume lichide, sucuri preparate în casă. La şcoală să-şi ia gustări care să le asigure necesarul energetic cu alimente sănătoase”, declară psihologul.

Masa se ia în familie măcar o dată pe zi

Obezitatea, susține psihologul, poate fi prevenită prin petrecerea unui timp de calitate cu copilul, timp în care să-i ascultăm, să-i înţelegem: „Fără telefoane, facebook sau tabletă, deoarece aceste unelte distrag atenția de la un contact real. Trebuie să mâncăm împreună cu ei măcar o masă pe zi, să pătrundem în lumea lor fără a-i sufoca, să-i încurajăm, să apreciem ce fac bun, să le explicăm înainte de a le da directive. Totodată, trebuie să-i învăţăm cu răbdare, să le stimulăm creativitatea, să-i ajutăm să-şi găsească abilităţile, să-i încurajăm către grupuri de dezvoltare personală unde învaţă să se cunoască, să socializeze, să dobândească încredere în ei. Este bine să înţelegem că cei mici nu fac ce spunem noi, ei fac ce facem noi; părinţii sunt primele lor modele”.