Cum să-ți motivezi copilul. Opt pași simpli

cum motivezi copilul

Ca părinți, deseori avem senzația că trebuie să-i împingem pe copii de la spate pentru ca aceștia să ducă la bun sfârșit anumite sarcini. Din dorința ca aceștia să învețe cât mai repede, părinții insistă și tot insistă… Specialiștii avertizează însă că aceste încercări repetate pot fi, la un moment dat, chiar o piedică în calea motivării micuților.

Ce-ar fi de făcut atunci? Unde este granița la care trebuie să te oprești cu insistențele? Iată câțiva pași simpli pentru obținerea unui echilibru mult dorit.

1. Definește bine responsabilitățile

Întreabă-te: “Care este responsabilitatea mea?”, “Care este responsabilitatea copilului?”. Dacă, să zicem, copilul nu vrea să-şi facă temele, trebuie să-ţi aminteşti că acestea sunt responsabilitatea lui. Responsabilitatea ta, ca părinte, este să-i atragi atenţia că temele sunt partea lui de viaţă, jobul lui. Nici tu nu eşti plătit dacă nu te duci la serviciu şi nu-ţi faci treaba. Aşa că este datoria ta să-i prezinţi consecinţele în cazul în care nu-şi duce până la capăt sarcinile care intră în atribuţiunile lui. Trebuie să-i explici de ce este important să înveţe, să-şi facă temele. Dacă nu faci asta, s-ar putea să-l induci în eroare şi să-i transmiţi doar că vrei să-şi facă temele pentru că îţi pasă ţie, nu pentru că i-ar putea folosi lui mai departe în viaţă. Rolul tău este de a-l inspira și a fi o influență cât mai pozitivă în viața lui.

2. Îndrumă-l, dar nu-l obliga!

De multe ori, părinţii se simt responsabili pentru viitorul copiilor lor. Părinţii trebuie să-şi coordoneze copiii, să-i îndrume, nu să-i forţeze să facă alegeri pe care şi-ar fi dorit ei să le facă, la un moment dat. S-ar putea ca, pentru moment, copilul să facă pe placul părinților, fie pentru a-i face să se simtă mai fericit, fie pentru a scăpa de presiunea lor. Dar asta nu înseamnă motivare!

3. Nu lăsa anxietatea ta să-l “motiveze”

Vei reuşi să-ţi motivezi copilul doar dacă îţi păstrezi calmul. Altfel, el se va concentra la cum să răspundă crizelor tale de nervi şi nu să descopere adevăratul motiv pentru care ar trebui să facă ceva. Dorinţa ta de a-l forţa să facă ceva doar pentru că aşa vrei tu, va adânci, de fapt, războiul pentru putere dintre tine şi copil.

4. Inspiră-l!

Fii un model pentru copilul tău! Gândeşte-te ce te-a inspirat pe tine, pentru a-ţi seta obiectivele şi pentru a atinge scopurile. Nu forţa lucrurile, pentru că rişti să-l motivezi să ţi se opună, nu să facă ceea ce trebuie.

5. Lasă-l să aleagă și să-și asume consecințele

Lasă-ţi copilul să facă propriile alegeri și să suporte consecințele. În fond, copilul are dreptul să facă alegeri. Dacă ia deciziile bune, are de câştigat. Dacă alegerile sunt greşite, va suporta consecinţele acţiunilor lui. Și tot va avea ceva de învățat. Dacă, să zicem, nu prea are chef de teme, o consecinţă ar putea fi că nu va putea utiliza computerul. Şi îl poţi motiva spunându-i că va putea accesa calculatorul pentru perioada stabilită, de îndată ce îşi termină tema. Acest mod de a-l motiva este mult mai eficace decât să ţipi, să-i ţii predici nesfârşite sau să-l ameninţi că nu va folosi calculatorul dacă nu îşi face temele.

6. Respectă-i răspunsurile!

Întreabă-te: “Ce anume îl motivează pe copilul meu?”, “Ce vrea el, de fapt?”, “Ce întrebări să-i pun pentru a-l ajuta să descopere şi să-şi exploreze pasiunile?”, “Care sunt ambiţiile şi ţelurile copilului meu?”.

Fă un pas în spate şi observă-ţi copilul ca şi când ar fi o persoană oarecare, fără să te implici emoţional. Analizează ceea ce vezi. Apoi vorbeşte cu el şi ascultă-i răspunsurile. Și încă ceva, foarte important: respectă-i răspunsurile, chiar dacă nu eşti de acord cu ele!

7. Alege uşa pe care vrei să intri

Imaginează-ţi două uşi. Pe uşa numărul 1 intră părinţii care vor să-şi vadă copiii făcând lucrurile corecte în viaţă: să se trezească de dimineaţă, să meargă la şcoală, să înveţe bine, să îşi facă temele, să aibă succes. Pe uşa numărul 2 intră părinţii care îşi vor copiii interesaţi şi motivaţi să facă anumite, care vor să îi influenţeze să descopere lucrurile care îi interesează. Nu doar să facă lucrurile corecte, ci să-şi dorească să facă lucrurile corecte.

Tu pe care uşă ai intra? Dacă intri pe uşa numărul 1, atunci pentru a-ţi atinge ţelul, va trebui să împingi de la spate, să pedepseşti, să implori. Dacă alegi uşa numărul 2, atunci ar trebui să pui altfel întrebările. În loc de “Ţi-ai făcut tema azi?” să întrebi “De ce ai ales să-ţi faci tema azi şi nu ieri?”, “Am observat că ai ales să nu îţi faci tema la geometrie ieri, dar văd că pe cea de la istorie vrei să o faci de azi. Ce te-a determinat să faci asta?” În felul acesta vei descoperi ce anume îl motivează şi îl atrage.

8. Amintește-ți: copilul e o persoană separată!

De multe ori, suntem atât de implicaţi în viaţa copilului, încât ne este foarte greu să-l vedem ca pe o persoană separată. Dacă vei sta suficient de departe de copilul tău, nu numai că îl vei putea înţelege, pentru că îl vezi din altă lumină, ci îl vei încuraja şi pe el să se descopere pe sine.