Mesaj pentru fiica mea: Învață să faci lucrurile bine sau nu-ți mai pierde timpul cu ele!

Mesaj pentru fiica mea: Învață să faci lucrurile bine sau nu-ți mai pierde timpul cu ele!

Nu aș fi putut descrie mai bine de atât ceea ce îmi doresc ca fiica mea să rețină și să aplice în toată această călătorie numită viață. Este un sfat și pentru tine, dar și pentru copilul tău! Nu contează că ai doar trei ani, 17, 32  sau 68. Este valabil în orice etapă a vieții: învață să faci lucrurile bine sau nu-ți mai pierde timpul cu ele!

Vă rog, nu-mi spuneți! Știu. Nu sunteți pe aceeași lungime de undă cu mine. Cumva acest lucru e și normal. E greu să gândești în acest mod după ce toată viața ne-am lovit de momente în care ni s-a dovedit „că merge și așa” sau că renumita vorbă din popor: „mulți văd, puțini cunosc” este atât de adevărată.

Sunt convinsă însă că este esențial să ne desprindem de acest tipar de gândire DACĂ ne dorim ca micuții noștri să facă diferența în societate.

O parte dintre voi spuneți că vă doriți un singur lucru: ca micuțul vostru să fie sănătos. Nimic ALTCEVA nu mai contează. Într-adevăr e cel mai important aspect. Dar dacă acesta este îndeplinit am putea să trecem la next level. Susțineți că veți fi la fel de fericiți și dacă copilul va vinde pătrunjel în piață sau va spăla parbrizuri în intersecții ori va lucra la păcănele. Dacă crezi că și el va fi mulțumit cu acest statut și nu îți va reproșa că nu ai încercat să-l înveți să-și dorească mai mult în viață, atunci acest articol nu este pentru tine.

Nu-i o soluție să-i oferiți direct peștele!

Am prieteni -destul de mulți,care îmi spun atunci când mergem la diferite activități –(iar ca să vă ofer un exemplu concret pot menționa ju-jitsu) –: „nu înțeleg de ce e așa important pentru tine să învețe procedeele și să facă antrenamentul? Eu am adus-o aici pe fetița mea doar ca să socializeze”. E dreptul fiecăruia să-i aleagă copilului pentru socializare o activitate unde disciplina este elementul cheie și unde micuții nu apucă să schimbe prea multe fraze. Mie mi se pare nepotrivită alegerea. Evident, e părerea mea. Și dacă chiar vrei să știți ce gândesc, eu cred că locul cel mai potrivit pentru socializat este în parc. Dacă tot v-ați adus copilul la o disciplină ca asta, trebuie să și învețe ceva. Îl aduceți, îi lăsați timp să se acomodeze și să înțeleagă ce presupune această disciplină. Îl întrebați după câteva ședințe dacă îi place și dacă vrea să continuați. Dacă vrea să mai veniți la antrenamente sau preferă să își petreacă timpul în parc. Dacă alegerea copilului este prima activitate, atunci lucrurile trebuie să treacă de nivelul: am venit aici ca să socializăm. Așa cum am mai spus, socializarea în parc e cea mai potrivită și nici nu te face să scoți niște bani din buzunar.

Este foarte probabil ca fetița mea să nu facă o carieră în sport. Este foarte probabil ca ju-jitsu să nu mai facă parte din viața ei peste câteva luni sau peste câțiva ani. Nu am de unde să știu. Ea e singura care are dreptul să aleagă pentru ea. Eu doar i-am arătat că există și o astfel de disciplină. Dar faptul că vreau să învețe procedeele nu înseamnă că încerc să o influențez să meargă mai departe cu acest curs. Eu vreau să înțeleagă doar că orice își va alege să facă în viață, trebuie să-l facă la standarde înalte și că nu e o opțiune să renunțe atunci când va da de greu. Doar așa va face diferența și nu va fi o simplă oaie dintr-o turmă.

În primii ani de viață se deprind obiceiurile adultului de mâine. Aveți grijă ce vă învățați copilul! Pentru că exact asta va face mai târziu! Și veți fi singurul vinovat. Nu veți avea spre cine să arătați cu degetul!

Primesc des complimente pentru cât sunt de implicată în viața fetiței mele, că o duc în toate locurile posibile destinate celor mici, dar la fel de des primesc și reproșuri – de la faptul că cer prea mult de la ea, până la faptul că nu o las să copilărească. Desigur, fiecare e liber să își dea cu părerea. Eu continui pe drumul meu. Peste vreo 15 ani o să îmi pot da seama dacă semințele pe care le-am plantat au fost bune sau nu.

În altă ordine de idei, o prietenă bună m-a întrebat: „tu ce ai face? ți-ai da copilul la o școală proastă unde ea să fie cea mai bună? Sau o școală bună unde s-ar putea să regăsească printre cei mai slabi?”

Mi-aș da copilul la școala unde se învață la cele mai înalte standarde din tot Universul, dacă aș putea. Pentru că i-ar prinde bine, nu există niciun dubiu. Cred foarte tare că atunci când ai un țel mare, ai și o șansă mare. Când nu-ți propui nimic… surpriză: nici nu vei obține nimic. 

Nu vă forțați copilul să stea în zona de confort

Mi-au rămas întipărite în memorie vorbele unui antreprenor belgian: trebuie să-i deschizi copilului cât mai multe orizonturi. Asta și fac. Așa că mergem la balet, la înot, la ju-jitsu, la dezvoltare personală, la spectacolele Operei Comice pentru Copii, la foarte multe piese de teatru, la ateliere de tot felul – de la atelier de pictură, până la atelier de făcut păpuși din linguri din lemn, la cursuri de limba engleză. Totul pentru ca prințesa mea să aibă cât mai multe direcții și să poată să aleagă ceea ce i se potrivește mai bine. Fac toate astea chiar dacă se găsește tot timpul cineva să îmi spună cineva că e prea mult. Eu cred că atâta timp cât copilul merge de plăcere, mă roagă să o mai duc în x, y, z locuri, totul e perfect!

Din toate aceste experiențe am învățat numeroase lucruri .

Însă aș vrea să vă rog să țineți minte un lucru. Dacă vă duceți copilul la un curs/atelier și începe să plângă sau nu vrea să mai intre în sală, cea mai mare greșeală e să îl îmbraci și să pleci cu el acasă. Învață din această experiență doar că atunci când dă de greu este mai ușor să renunțe decât să încerce să depășească momentul. Nu va ajunge, astfel, niciodată să iubească ceva ce nu este în zona sa de confort și nici nu îi va putea face față. Din păcate, vor fi momente când nu veți fi lângă el să îl retrageți din acele locuri.

Am trecut și eu printr-un astfel de moment. Am mers la un curs de dansuri populare. Profesoara era diferită de tiparul doamnelor întâlnite de fetița mea înainte de înscrierea la acest curs. Dacă până atunci intrase în contact doar cu profesoare care cel puțin în aparență erau blândă, tolerante… acum întâlnise o profesoară care le-a explicat din start că îi iubește, dar că tocmai din acest motiv are pretenții mari de la ei. Le-a explicat și cât de importantă este disciplina și lucrul bine făcut. A pus presiune, a țipat dacă a fost cazul, s-a arătat dezamăgită în anumite situații, nu a mascat nimic, dar și atunci când a avut motive să fie mândră i-a felicitat fără rețineri pe cei mici. I-a tratat de la egal la egal. Fără compromisuri, fără nepotisme. Fetița mea a avut momente când s-a speriat, când mi-a cerut să stau lângă ea, a și plâns. Așa că nu am mai înscris-o după primul modul. Credeam că acest tipar de profesor e prea dur pentru ea. În cele 4 sau 6 săptămâni învățase foarte multe (și acum – la vreo nouă luni de la finalizarea cursului, ea încă mai știe anumite elemente din dansurile populare). Am crezut că nu-i prea plăceau dansurile populare și nici că nu se va putea împăca cu stilul acestei profesoare. Poate vreți să știti că de trei-patru luni mă tot bârâie la cap să o reînscriu la cursul de Hora și mă tot întreabă de ce nu am mai dus-o :). Astăzi, face cu această profesoară și balet (de vreo trei luni) și îi este și educatoare. Nu spun că apreciez oamenii duri, dar apreciez oamenii care pot fi corecți. Dar faptul că îi tratează pe copii ca pe adulți e demn de lăudat. Cei mici simt asta, apreciază, le crește stima de sine și devin conștiincioși. Devin astfel nu prin presiune, ci prin respect față de profesor și față de disciplina predată. Pentru că sunt puțini oamenii minunați pe care i-am întâlnit, am să vă spun că este vorba despre Viviana German – pe care o puteți găsi în calitate de educator la Grădinița Noel din Capitală sau în calitate de coregraf de balet și dansuri la Centrul Mini Me, centru al Fundației Nadia Comăneci.

Închei în ideea de la început: decât să facem lucrurile prost, mai bine să nu le mai facem!

Mesaj pentru fiica mea: Învață să faci lucrurile bine sau nu-ți mai pierde timpul cu ele!