Mai frumos ca o fată

fata care se stramba

“E mai frumos ca o fată”, aud pentru a nu știu câta oară.

Când era mic, indiferent cum era îmbrăcat – și aici mă refer la culori, pentru că altceva în afară de pantaloni de diferite lungimi nu a purtat vreodată – replicile din parc sau orice alt loc în care întâlneam mămici cu copii sunau cam așa: ”Uite, fetița, ce cuminte e” sau ”Hai să lăsăm jucăriile fetiței”, jucării care erau mașinuțe sau, eventual, niște animăluțe din pluș.

Uneori nici nu mă mai oboseam să le corectez. În toate cazurile, însă, copilul meu ignora complet, pentru că – zic eu – nu se recunoștea în pielea personajului.

E blond cu ochi albaștri. Mă rog, de fapt un gri spălăcit, dar de amorul familiei de la care a moștenit gena ochilor deschiși la culoare – ca și pe cea a culorii părului (deși nisipiul lui e diferit de celelalte nuanțe de blond din neam), să zicem că are ochii albaștri.

Acum, dincolo de faptul că e copilul meu și știți cum se spune ”fiecare cioară-și laudă puiul”, copilul meu e un copil frumos. Aș minți cu nerușinare dacă aș spune că n-am văzut un alt copil mai frumos. Ba da. Și nu doar unul. Chiar am niște foste colege ai căror băieți sunt de pus în ramă. Dar luând în ansamblu, am un copil care se încadrează în categoria copiilor frumoși.

Să ne lămurim. Din punctul meu de vedere sunt copii frumoși sau mai frumoși, dacă vreți, copii mai puțin frumoși și copii frumușei sau simpatici, nu pot spune că există copii urâți, mai ales că frumusețea nu se limitează la culoarea părului sau a ochilor.

Dar partea cu ”ești mai frumos ca o fată” mă blochează de fiecare dată.

Mă iertați că întreb, dar nu pot să mă abțin, și cred că într-o zi voi adresa această întrebare și persoanei cu afirmația la purtător, dar ce înseamnă mai frumos ca o fată. Fetele sunt frumoase și băieții nu? Fetele sunt standardul în materie de frumusețe?

Îmi amintesc că în urmă cu mai mulți ani, când am început eu să descopăr limba engleză, am învățat că unei fete îi spui că e ”beautiful”, adică frumoasă, dar despre un băiat nu poți spune la fel, ci că e ”handsome”, adică atrăgător, în sensul tot de frumos, dar masculin. În limba română nu știu să folosim uzual astfel de nuanțe, dar nici nu-mi amintesc să ne fi spus la ora de engleză că poți să-i pui unui băiat că e ”beautiful” dacă e mai frumos ca o fată.

Cred că atunci când un om este frumos, indiferent că e băiat sau fată, e frumos și atât. Asta ca să nu mai spunem că sunt o multitudine de fete care nu sunt tocmai frumoase. Probabil că folosindu-le pe ele ca termen de comparație, da, într-adevăr sunt băieți mai frumoși ca fetele.

Ceea ce nu înțeleg eu este de ce simțim nevoia să facem astfel de comparații. De ce nu ne putem limita la a spune despre un copil că e frumos și atât? De ce trebuie neapărat să îl comparăm cu ceva? Și dacă pentru un băiat termenul de comparație este o fată, care este termenul de comparație pentru o fată?

De fapt știu, că am auzit: ”Ești ca o păpușă”. Probabil că e vorba de o păpușă Barbie. Îmi imaginez că o astfel de comparație nu face referire la o păpușă de la Arădeanca – chiar dacă noi am crescut cu aceste păpuși românești, cu ochi mari și rotunzi.

Cu astfel de comparații la fiecare pas, cred că nu trebuie să ne mire un viitor în care toate fetele visează la suplețea păpușii Barbie, eventual și cu niște ajustări estetice, iar toți băieții își doresc o prietenă din această colecție, pentru că nu pot altfel, ei fiind deja mai frumoși decât fetele.

Vă amintiți de Titu Maiorescu și ”formele fără fond”. Probabil că vom vorbi mai des despre ele în viitor și nu cu referire la literatură.

Eu sper totuși că nu. Că vom reuși cumva să îi privim pe copiii noștri în unicitatea lor, fără atât de multe comparații, cu atât mai puțin cu referire la aspectul exterior.