Închideți ochii și să nu vă aud gura!

Felicia Niculae

La ceas de seară, prietenii mei se întreceau în a-și adormi mai repede fetița. Obosiți, dornici de somn, mirați continuu de cât de vioaie le e copila.
– Hai să jucăm ceva! Ne prefacem că dormim, vrei? Uite, închidem ochii și stăm întinși.
– Da, vleau! Acum închideți ochii și să nu vă aud gura! Ați înțeles?!

Somnul părinților a sărit instantaneu de atâta înțelegere. Fetița lor, de doi ani jumătate, a reprodus, probabil total, propoziția cu care este îndemnată la somn, la creșă. O instituție de învățământ preșcolar unde angajații (ca peste tot, prea puțini la număr) sunt plătiți să aibă grijă de copii (ca peste tot, prea mulți la număr). În București. Într-o capitală europeană.

[crp limit=”2″]

Știu, e bine să-ți dai copilul la creșă. Are foarte multe de câștigat: un vocabular dezvoltat mai rapid, capacitate de socializare foarte mare, sistem imunitar mai întărit, iar lista poate continua. Însă cred că un copil ar avea mult mai multe de câștigat dacă ar avea norocul să nimerească la o creșă unde educatorii nu sunt dresori. Dar cum să ai așa un noroc? Înscrierea la creșă sau la grădiniță este o adevărată loterie, chiar dacă în prealabil te interesezi prin vecini, pe net, pe lângă gardul instituției de învățământ ori pe la alți părinți trași de mânecă pe stradă, despre locul unde copilul tău urmează să petreacă opt ore pe zi.
Poți să ajungi la creșa despre care crezi că e cea mai potrivită pentru puiul tău, însă peste câteva luni să constați că doamna educatoare pentru care ai ales respectiva creșă nu mai lucrează acolo sau, pur și simplu, să-ți dai seama, la o replică de genul “închideți ochii și să nu vă aud gura!”, că alegerea care părea perfectă la înscriere aduce îndoieli cu care o mamă nu prea poate lupta.

Trist, dar foarte adevărat, soluție nu prea există. Să muți copilul în mijlocul anului la altă creșă (sau grădiniță) nu prea e bine, să nu-l mai duci deloc nu e nici asta așa de bine. Părinților le rămâne doar să spere (sau să viseze) pentru următorul an școlar la niște cadre didactice mai competente, mai talentate și mai cu dragoste de copii.
Noroc așadar!