Nu-mi hrăni copilul fără să-mi ceri voie!

Nu-mi hrăni copilul fără să-mi ceri voie!

Nu știu cum să le mai explic adulților din parc (aici văd zilnic cazuri de acest gen) să nu mai ofere copiilor niciun fel de aliment înainte de a primi permisiunea părinților. Sunt atâtea cazuri cu micuți care fac alergii. La nuci, la căpșuni, până și la pâine. O singură alună este suficientă ca să bage în comă un copil (în cazul în care este alergic). Așa că gestul tău, dacă nu ai înțeles unde se poate ajunge, poate ucide un copil! Am tot spus aceste lucruri părinților pe care-i văd încercând să ofere altor micuți de la biscuiți, covrigi, înghețată, iaurt, brânzică, până la ciorbiță, orez cu somon. Și sunt doar câteva exemple din cele pe care le-am văzut.

Când o doamnă a vrut să-i ofere copilei mele ceva de mâncat, am oprit-o și am atenționat-o asupra gestului ei și ce consecințe poate avea. Ea mi-a spus: „hai măi doamnă, fii și tu rezonabilă. Nu am auzit pe nimeni să aibă alergie de la o bucată de pâine. Mânca băiatul meu și am zis să nu poftească fata. Mai rău i se face dacă se uită și poftește decât dacă ia și ea două guri de pâine!”. De aici și până la ceartă a fost doar un pas. Efectiv mi-a spus că nu o interesează ce spun eu și că ea o să ofere de mâncare tuturor copiilor care sunt pe lângă ea atunci când își hrănește odrasla, inclusiv copilei mele… dacă o să se mai afle pe lângă ea. Și a încheiat apoteotic: „asta cu alergiile la nu știu ce alimente e o fiță de snobi. Ăștia săracii mănâncă de toate și nu au mai pățit nimic”.

Eu aș vrea să-i spun că da, și de la pâine se poate face alergie. Și chiar una nasoală. De fapt, alergia nu este la pâinea în sine, ci la o componentă proteică, denumită gluten, ce se regăsește în făina de grâu, orz, secară și ovăz. Această alergie este cunoscută sub numele de intoleranță la gluten și este întâlnită la 0,7-2% din populația Europei. Cel mai frecvent, intoleranța la gluten debutează la copii cu vârste cuprinse între 18 luni și 2 ani. O spun specialiștii, nu o spun eu!

Ba mai mult, odată ce te-ai născut cu această sensibilitate nu mai poți scăpa de ea toată viața. Boala este „zgomotoasă” atunci când debutează la vârstă mică: se manifestă prin episoade diareice frecvente sau cu diaree cronică.

Un alt episod prin care am trecut zilele trecute, a fost când fetița mea mânca o înghețată pe o băncuță retrasă în parc (evit atunci când mănâncă – nu contează ce anume – să o las în mijlocul copiilor. Să nu le facă poftă și să nu avem să le oferim și lor sau poate sunt alergici și totuși și-ar dori). A venit un copil de vreo patru ani și i-a cerut puțin din înghețată. Fetița mea (de doar trei ani) l-a refuzat. Mama băiețelului mi s-a adresat: „Vă rog, convingeți-vă fata să-i dea și lui puțină înghețată, că nu o fi capătul pământului”. I-am explicat că nu o pot ajuta, că așa se pot transmite numeroase boli, precum hepatita B. Evident, că nici nu m-a lăsat să termin de vorbit, că mămica puștiului a și început să-mi spună că ea i-a făcut analizele copilului ei și că nu are nimic. Eu i-am răspuns: „bine, dar poate nici nu vreți să aibă ceva pe viitor”. Și-a luat copilul de mână și i-a spus: „Hai să mergem să-ți cumpăr. Nu vrea să-ți dea. Așa mamă, așa copil”.

Nu i-am mai spus nimic, m-a lăsat fără replică.

Știu că sunt reguli de bun-simț, dar pentru că am trăit atâtea situații în care acestea au fost încălcate, închei acest articol cu marea rugăminte:  dragi părinți, vă rog să nu mai hrăniți alți micuți fără să aveți acordul părinților lor! Și nici nu le dați voi micuților voștri să mănânce sau să bea după alții.