Greșeli grave făcute de părinți când copiii refuză să mănânce

Greșeli grave făcute de părinți când copiii refuză să mănânce

Știm cu toții că micuții noștri au nevoie de anumite substanțe nutritive pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare, astfel că, atunci când refuză să mănânce  ori strâmbă din nas când e vorba de alimente noi și cer același fel de mâncare, începem să ne simțim frustrați și învinși. Așa că, de cele mai multe ori recurgem la anumite tehnici, cum ar fi: mituirea („dacă mănânci mai mult de trei mușcături de broccoli o să primești desert”), rușinea („fratele tău își mănâncă mereu legumele, tu de ce nu poți?!”), pedeapsa („fără TV în seara asta, pentru că nu ai terminat cina”) sau forțarea („nu te poți retrage de la masă până când nu mai iei cel puțin două mușcături”).

Acestea pot fi soluții pe termen scurt , însă există riscul să-i afecteze pe copii în zona de alimentație și nutriție pe termen lung. Nu sunteți un părinte rău dacă ați ajuns la capătul puterilor și ati ales o soluție pe termen scurt  – sunteți, de fapt, un părinte bun. Unul care își dorește ca micuții să profite de beneficiile unei bune nutriții cât mai devreme. Dar e bine de știut că ceea ce faceți acum, totuși, ar putea duce la un eșec mai târziu. Practic, încercați să controlați ceva ce nu poate fi și nu ar trebui controlat.

Copilul nu mănâncă? Fă-ți treaba și lasă-ți copilul să o facă pe a lui

Experta în alimentația copilului, Ellyn Satter, a creat „Împărțirea responsabilității de a mânca”, program care prezintă atât responsabilitățile părinților cât și ale copiilor, atunci când vine vorba de mâncare. Părinții sunt în cele din urmă responsabili pentru ceea ce mănâncă micuții, momentul și locul mesei. Cu alte cuvinte, este de datoria ta să le oferi mese echilibrate și nutritive și gustări la intervale regulate și adecvate, într-un loc corespunzător și fără a fi distrași, cum ar fi de exemplu o masă la care vă așezați în familie. Copiii, pe de altă parte , sunt responsabili de cât de mult mănâncă și dacă mănâncă sau nu. Astfel că, una dintre cele mai mari dificultăți este să îți lași copilul să își facă treaba. Însă, odată ce reușiți să faceți asta , viața va deveni mult mai ușoară! Masa nu va mai fi un câmp de luptă, iar presiunea va fi în cele din urmă redusă pentru toată lumea.
Masa POATE fi și plăcută!

De cele mai multe ori a fi pretențios la mancare este normal

Una dintre modalitățile cele mai întâlnite, prin care copiii mici si preșcolarii își afirmă independența este prin alegerea produselor alimentare si voința sau refuzul de a mânca. Copiii de această vârstă tânjesc după un fel de control asupra vieții lor și mâncarea este un mod prin care fac acest lucru. După vârsta de 2 ani, creșterea începe să se stabilizeze și copiii ies din „perioada de nutriție critică”, ceea ce înseamnă că aportul alimentar (împreună cu apetitul lor), încetinește un pic.

Putem fi liniștiți în calitate de părinți, deoarece copiii nostri vor acumula probabil suficienți nutrienți într-o săptămână, chiar dacă se pare că aceștia nu mănâncă suficient de-a lungul unei zile. Pe măsură ce copiii se apropie de vârsta de 2 ani, ei devin mai selectivi în alimentație (afirmarea independenței), iar părinții de multe ori sunt descurajați de faptul că „termitele” lor de până acum au început să respingă multe alimente. Acest lucru este perfect normal  – copilul dumneavoastră nu este pretențios. De fapt, după cum se explică în cartea lui Maryann Jacobsen, RD și Jill Castle, RD  – „Feeding Fearless „, copiii au mai multe papilele gustative decât adulții , ceea ce îi face mult mai sensibili la compuși amari găsiți în alimente cum ar fi legumele (acesta este unul dintre motivele pentru care copilul dumneavoastră poate respinge brusc legumele).

Compușii amari, în vremuri istorice, erau interpretați ca „toxici” sau „nesiguri”, astfel încât așa s-ar putea explica de ce copiii le resping de multe ori. Copiii au, de asemenea, o afinitate biologică pentru alimente dulci, care poate fi și o funcție de protecție (dulcele poate însemna „bogat în energie”). Deși această preferință pentru alimentele dulci și tendința de a respinge alimente amare, cum ar fi legumele, este comună în rândul celor mici, cei mai mulți copii ajung să iubească o varietate de alimente, în ritmul lor, atâta timp cât noi, ca părinți, le vom introduce într-un mod non-agresiv.

„Nu-mi place asta, e scârbos !”

Este posibil să observați cum copilul dumneavoastră refuză să încerce un aliment nou sau necunoscut spunând „Nu-mi place asta!” înainte să-l guste.
Un răspuns obișnuit este: „Da, dar nici nu ai încercat, cum știi că nu-ți place? Gustă!”

Reticența de a încerca un produs alimentar nou sau nefamiliar se numește neofobie alimentară și, deși s-a dovedit a fi extrem de frustrant pentru majoritatea părinților, aceasta este o situație destul de normală în alimentația pentru copii (neophobia alimentară apare în jurul vârselor de 2 și 6 ani). Unele cercetări arată că neofobiile alimentare sunt genetice. Un studiu a analizat 66 de perechi de gemeni cu vârste între 4 și 7 ani și a constatat că genele explică peste 70 % din variația în tendința de a evita alimente noi. Așadar, în cazul în care copilul dumneavoastră se ferește mereu de alimente noi, în timp ce alți copii par a fi mai aventuroși, ar putea fi foarte bine o trăsătură ereditară. Unii cercetători cred că neofobiile alimentare (mai ales atunci când vine vorba de legume) provin din vremurile de vânători-culegători, pentru a proteja oamenii de substanțe otrăvitoare sau toxice (care, de asemenea, tind să fie cu gust amar). Copiii sortează alimentele după aspectul lor, așa că, dacă ei știu că o legumă verde a avut un gust amar, pot refuza și alte legume verzi .

O tendință, destul de des întâlnită în ultima vreme este că părinții „ascund” legumele în alte alimente. Acest truc poate funcționa pe termen scurt, însă, în cazul în care se face în mod regulat , trimite un mesaj greșit pentru copii, care se vor prinde în cele din urmă și vor interpreta că „e așa de răutrebuie să-l ascundă!”. Când vine vorba de neofobii alimentare, treaba dvs. ca părinte este de a continua reintroducerea alimentelor sănătoase, noi sau respinse anterior (până la 15-20 ori), non-agresiv, deoarece copilul dumneavoastră va învăța în cele din urmă să le accepte.

O tehnica des folosită este „experimentul alimentar”: „De ce nu încerci o bucată mică și, dacă îți place, înghiți; dacă nu-ți place, poți să scuipi politicos în servețel”. Oricum ar proceda, copilul trebuie susținut. Sunteți astfel cu un pas mai aproape de a-l face să accepte anumite alimente!

Sfaturi pentru părinții copiilor care refuză alimente:

  • Lăsați copilul să aleagă singur mâncarea uneori. Lăsați-l să decidă ce alimente dorește să aibă în farfurie și ce nu. Scopul este de a-i permite să se simtă ca și cum el deține un pic de control;
  • Serviți întotdeauna cel puțin un aliment care știți că-i place. Acest lucru va face ca alimentele necunoscute sau neacceptate să pară mai puțin „bleah” sau înfricoșătoare.
  • Continuați reintroducerea alimentelor neacceptate în diferite forme. De exemplu, în loc de a prepara mâncarea ca de obicei, încercați o abordare diferită, adaugați ce îi place – gătiți mai distractiv!
  • Modelul de alimentație sănătoasă. Copiii presupun că tot ceea ce mama și tata fac (și mănâncă) este normal și sănătos – ei sunt cu ochii pe voi și vă vor imita acțiunile, cum ar fi consumul de alimente sănătoase.

„Pot mânca iaurt și o banană … din nou?”

O altă problemă comună de alimentație este cercul alimentar, prin care un copil solicită aceeași mâncare (sau două alimente) și refuză să mănânce orice altceva. Este bine de știut că această etapă este foarte normală și se poate întâmpla de câteva ori în perioada copilăriei. Și, din păcate, cea mai ușoară soluție (de a ceda dorinței copilului dumneavoastră pentru aceleași produse alimentare, zi de zi) va crește nu numai severitatea, ci și durata acestei afecțiuni.

Prin urmare, este important să rezistați tentatiei de a prepara doar mâncăruri „limitate și în schimb, să continuați să oferiți o varietate de alimente la mese și gustări (din când în când, inclusiv alimentele preferate), lăsându-l pe el să decidă dacă mănâncă și cât de mult mănâncă. Procesul de acceptare a unui produs alimentar poate fi plictisitor și obositor, dar veți vedea că merită pe termen lung!

A mânca intuitiv, mai degrabă decât bazându-se pe indicii de alimentare externe

În jurul vârstei de trei ani, copiii devin mai vulnerabili la indicațiile alimentare externe, cum ar fi mama sau tata spunându-le că trebuie să ia „încă trei mușcături” sau că „ar trebui să se oprească din mâncat acum” sau să nu se mai uite la reclamele televizate cu hamburgeri McDonalds. Până la trei ani, copiii se bazează pur și simplu pe intuiția lor, atunci când vine vorba de a mânca – aceștia mănâncă atunci când le este foame și se opresc atunci când s-au săturat.

Ca părinți, ne dorim să cultive mâncatul intuitiv, permițându-le să aleagă dacă și cât de mult mănâncă la o masă sau o gustare, astfel încât copiii să continue să aibă încredere în corpul lor mai degrabă decât bazându-se pe indicii externi și de mediu. Astfel, copilul dumneavoastră va dezvolta o relație sănătoasă cu alimentele, pe termen lung.

16 Răspunsuri

  • Permiteti-mi sa va contrazic. Copilul daca face pretentii la masa de mic, o fa face si atunci cand va creste, ceea ce nu este in regula deoarece va fi pus in diferite circumstante, va fi invitat la masa de diferite persoane iar daca acesta nu va manca, bucatarul se va simti stanjenit, va avea impresia ca preparatul lui nu este suficient de bun. Eu o spun din propria experienta. Cand eram mica, parintii nu imi permiteau sa ma ridic de la masa pana nu terminam tot din farfurie. Oricum, nu imi puneau decat atat cat stiau ei ca pot sa mananc. Si asa m-am invatat si asa fac si astazi, indiferent de ce mi se pune in farfurie. In schimb, am o prietena pe care parintii au lasat-o mereu sa faca ce vrea. Acum ea nu manacna carne de nici un fel, nu mananca peste, ciuperci, orez, legume verzi si lista poate continua. Vi se pare ca e mai bine asa? Cand o invit la masa, sta si se uita la noi, cum ne infruptam toti din fel si fel de preparate… Pentru ca nu a „obligat-o” nimeni sa manance. Credeti ca e mai bine asa?

    • Un articol interesant. Si da, Gherca, eu una zic ca e mai bine asa decat sa obligi copilul sa manance ceva ce nu ii place. Uite eu de exemplu nu beau lapte. Am baut doar de la mama :), si pe la 4 ani m-a obligat o verisoara sa beau. Efectiv mi s-a facut rau instantaneu, si pana pe la 20 de ani nu suportam nici sa fierb lapte, imi venea instantaneu sa vomit de la miros. Si mai am alimente de care nu ma ating, cum ar fi carnea de miel sau iepure, fructele de mare..Am 2 copii si sunt bine sanatosi..au o gramada de alimente care nu le plac, dar eu una nu ii voi obliga vreodata sa manance ceva. Da, ii rog, ii provoc sa guste, si daca nu le place asta e..gusturile se mai schimba pe masura ce cresc.

    • Nu e nimic in neregula in a fi selectivi cu alimentele si de a avea dorinte si preferinte personale. Pana la urma, mancarea ar trebui sa ne incante papilele gustative, nu s o inghitim tamp precum porcii, orice si oricat. Nu cred ca a obliga un copil sa manance ceea ce nu i place, e un lucru benefic in relatia lui cu mancarea pe termen lung. Bineinteles ca totul are o limita…daca nu i place absolut nimic, cred ca e o mare problema. Si eu am un copil de aproape 3 ani care a inceput sa nu i mai placa nimic cu exceptia dulciurilor.

  • am un baietel de 2 ani care nu vrea sa manance deloc decat lapte ce putem face

    • Nu ii dati lapte daca nu vrea. Poate fi intolerant la lactoza si mai rau faceti.

    • La fel patim si noi acum cu baietetul nostru in varsta de 1,8 ani. Ati trecut cumva de etapa in care bea numai lapte. Cum ati reusit?

      • Si baietelul meu doar lapte vrea,te rog sa imi spui si mie daca ai reusit sa-l faci sa manance mancare si cum ai facut,multumesc

    • Am vrea si noi adresa de mail a doamnei Zota Janina, daca se poate. Avem aceeasi problema cu copilul si poate ne poate sfatui cum a procedat sa invete copilul sa manance si altceva in afara de lapte.

    • Al meu mananca doar lapte. Inainte manca carnita si suitele ft ft bine, a avut o raceala mai uternica si sa oprit din mancat. Vrea doar dulciuri si lapte… I-am oprit dulciurile si i-am taiat din lapte dar de mancare nu vrea nici sa auda, pur si simplu o duce la gură și vrea sa o scuipe. Iam facut diferite feluri de mancare dar niki un rezultat… Stiti voi vreun meniu care iar placea? Sau vreun sfat? Am incercat si vitamine dar nikiun efect

  • Ce parere aveti despre aceasta mancare pentru bebelusi, vi se pare ok ?

    http://www.longeviv.ro/mama-copilul/mancare-bebelusi/mancare-bebelusi-legume-bio-goodness-gracious
    .

  • Este un articol interesant, la fel patesc si eu cu beietelul meu de 4 ani si 10 luni are anumite alimente pe care le prefera si atat. Desi cand era mic ii diversificam alimentatia incepand de la legume, fructe si carnita acum alege. Eu totusi sper sa resusesc pe viitor ca sa-l fac sa indrageasca tot ce amncat cand a fost mic. Daca are cineva o experienta la fel doresc sa ma ajute cum a resuit sa faca ca copilul sa mamance din nou de toate. Multumesc.

  • Buna ma numesc bianca si am un baietel de 1an si 10luni ,am o problema cu el cu mancarea,nu vrea sa mance mancare,numai lapte,si nu stiu daca este bine sa bea numai lapte,a mancat foarte putin inaite de 1 an ,dar nu orice fel de mancare,manca piure de morcovi,omleta,cartof fiert ,spanac,e acuma nu mai manaca mai nimica din acestea,sangura care manca este omleta dar nu pot sa-i dau toata ziua,si apoi urmatoarele zile,.ii dau dar mai rar,As intreba daca este bine sa manince numai lapte?ha si copilul este bine din punct de vedere ,.inaltime 92cm,si aprotimativ 12,300kg

    • Si eu am exact aceeași problemă cu copilul meu de 2 ani și 3 luni. Ai reușit să îl faci să mănânce? Va rog mult să mă ajutați ca nu mai stiu ce sa fac.

      • O sa isi revina. Mulți copii au asa o perioadă si al meu a avut. La mine siropul Nikvorm a făcut minuni. E pentru orice tip de paraziți, ecoli si helicobacter. Se găsește la magazinul naturist