Gelozia între fraţi

Gelozia intre frati

Gelozia, competiţia şi rivalitatea între fraţi apare în cele mai multe familii care au 2, 3 sau mai  mulţi copii. Rolul părinţilor este de a manageria aceste manifestări, de a nu favoriza pe niciunul dintre copii pe criterii de genul „tu eşti mai mare, trebuie să cedezi”. Este important să îi explicăm copilului mai mare de ce este nevoie sa petrecem mai mult cu bebeluşul, să îi spunem că şi lui i-am acordat aceeaşi atenţie când era mic, că amândoi sunt daruri la fel de preţioase pentru familie.

Cum abordăm gelozia și rivalitatea dintre frați

Când ai aflat ca eşti însărcinată şi mai ai unul sau mai mulţi puști şi puştoaice acasă este bine să te gândeşti la o strategie de „abordare a problemei”, de introducere a „noului venit”.

[crp limit=”2″]

Odată cu apariţia noului membru al familiei se vor produce schimbări atât în relaţia dintre parteneri, cât şi în viaţa copilului sau copiilor pe care deja îi aveţi. În primul rând este vorba despre gelozia care se conturează deja în sufletul copilului mai mare faţă de bebeluş încă din momentul în care va afla că urmează să aibă un frate/o soră.

O activitate relaxantă care ar putea sa îți facă plăcere atât ție cât şi copilului ar fi să vă uitați împreună la fotografiile făcute în perioada în care erai însărcinată cu el, în care era bebeluș, să îi povestești despre acele perioade. Răspunde-i copilului la toate întrebările pe care ți le pune pentru că ele reflectă temerile şi curiozitățile lui, nevoia de a afla mai multe informații, de a se liniști şi asigura că „poziția lui” este în siguranță. Lasă-l să-ți atingă burtica, să îşi apropie urechea şi să „îl asculte” pe bebeluș, lasă-l să îi vorbească, să îi cânte daca simte acest lucru.

Dacă este vorba de un copil mai mare încurajați-l să se implice în aranjarea camerei bebelușului, în alegerea pătuțului, a hainuțelor, a jucăriilor, este important să vadă că țineți cont de părerea lui, să se simtă valorizat, să simtă că i se acordă atenție, că este implicat, fără însă să îl presați, să simtă că este o obligatie.

Din momentul sosirii cu bebelușul acasă, este important să știm ce comportament poate apărea la copilul mai mare, pentru că un copil gelos poate încerca:

  • să vă solicite ajutorul mai des pentru a-i acorda mai mult timp şi atenție
  • să intre în necazuri intenționat pentru a vă capta atenția
  • să nu facă ceea ce îi cereți, deși inițial nu spune ”nu”, dar non-acţiunea este o formă de protest, de atitudine pasiv-agresivă a copilului
  • să se comporte ca un copil mic începând să îşi sugă degetul, să se „scape” pe el (enurezis nocturn sau diurn), poate cere la un moment dat să bea apă sau alte lichide din sticlă (ca simbol al biberonului). Cu acest comportament regresiv la stadiul de copil neajutorat, de bebeluș, copilul încearcă să atragă atenția asupra lui, să primească mai multă afecțiune, să se petreaca mai mult timp cu el
  • să lovească nou-născutul
  • să nu mai vorbească (putându-se ajunge la mutism selectiv)
  • să nu mai relaţioneze cu părinţii

Copilul se poate supăra pe părinţi şi chiar poate începe să se teamă de ei, să nu se mai simtă în siguranță în familie gândindu-se că va fi înlocuit cu noul-născut.

Un simplu desen ne ajută uneori să vedem cum percepe copilul situaţia actuală, cum se percepe pe sine în noua „formulă”.

Uneori copiii au tendinţa şi să considere o pedeapsă faptul că părinţii, în special mama, încearcă sa îl implice şi sa îl responsabilizeze în legătură cu anumite activități față de nou-născut, de aceea este foarte important ca în implicarea copilului mai mare, în îngrijirea bebelușului să ținem cont şi de dorințele lui, de comportamentul non-verbal, uneori copilul nespunând direct ce îl deranjează.

De exemplu, am întâlnit în cabinet o fetiţă care era „puţin” supărată pentru că va avea o surioară, deoarece ea era „prințesa familiei”, iar dacă mama (care încerca să o implice şi să o responsabilizeze „ca pe o soră mai mare” în îngrijirea bebeluşului) o va pune să schimbe bebeluşul „ce fel de prințesă mai sunt eu daca voi schimba scutece?”. Aşa că, după cum vedeti, iar o parte dintre voi chiar știți din experienţă, să faci un copil să accepte şi să dezvolte o relaţie armonioasă cu noul membru al familiei este o adevarată artă şi implică multă creativitate din partea părinţilor.

De asemenea, copilul mai mare poate considera că el nu a fost suficient de bun şi din acest motiv părinţii i-au mai adus o surioară sau un frățior. Și în acest caz comunicarea, manifestarea afecțiunii față de el de către părinţi, petrecerea timpului împreună cu el, ascultarea nevoilor şi valorizarea lui sunt elemente importante în crearea unei stări de siguranță şi confort pentru copil.

În loc de concluzii

Cea care ne ajută şi în această situaţie în a creea o atmosferă de linişte, echilibru şi siguranţă în cadrul familiei este şi de această dată comunicarea, dar şi răbdarea, ascultarea nevoilor, acordarea de timp şi atenţie atât copiilor mai mari cât şi noului născut, şi nu în ultimul rând  relaţiei de cuplu.

Să aveți inspiraţie!

Resurse : “Jealousy and sibling rivalry” brochure