Firimituri din gândurile unei șosete

Firimituri din gândurile unei șosete

Fată, tu nu vezi? Te bucuri degeaba! Asta nu e casa noastră! Suntem doar în trecere! Uită-te și tu în jur și o să înțelegi! Nici măcar nu suntem toate de același model. Suntem teancuri întregi aici, înghesuite pe rafturi, zici că-i miting în Piața Victoriei! Care mai mari, care mai mici, mai colorate, mai lungi sau mai scurte, cu elastic sau fără, toate avem aceeași soartă – vom fi ale cuiva o perioadă lungă, poate chiar toată viața.

De asta sunt eu așa de agitată acum și vreau neapărat ca împreună cu perechea mea să găsim pe cineva drăguț, care să aibă grijă nespusă de noi. Să fie veselă, optimistă (nu degeaba sunt eu roz), să aibă vederi largi (cum e elasticul meu – și te ține bine, dar nici nu te strânge) și să mă ia la pachet și cu aia mică, bebelușa. Apropo, ai văzut ce dulce e? E toată cât o palmă! Măcar de i-ar da prin cap patronului să facă o promoție mamă-bebelușă, două perechi la preț de una!

Ssst, a intrat cineva în magazin! Dă-te mai încolo, să mă ascund, că nu-mi place de ea! E prea fandosită diva asta! Cred că ne aruncă după prima purtare! Eu vreau pe cineva care să ne iubească, să ne spele și să ne îngrijească! Și nici nu vreau să fiu străpunsă de vreo pedichiură futuristă.

Ufff, bine că a plecat! Îmi intrase zgomotul de la tocurile ei în creier. S-a dus la bărbați. La raionul de bărbați, pardon. Poate bărbată-su n-o fi așa arogant și perechea (sau perechile, că asta sigur ia cu duzina) cumpărată se va odihni într-un șifonier de lux și va încălzi, din când în când, picioarele unui om cu suflet bun.

Aoleu, dă-te mai încolo, nu vezi că au venit adolescentele astea să ne ia la pipăit? Doamnee, mi se face rău că mă tot dau fetele ăstea peste cap! Ce mărime o căuta de nu găsesc? Na, că nici nu-i place de mine! A zis că sunt prea groasă (bine că e ea subțire!). N-are decât să caute un 35 tot magazinul! Ca mine, moale, groasă și pufoasă nici n-o să mai găsească. Las’ că o să ofteze ea după mine la iarnă, când o să-și caute prin sertare ceva mai în ton cu vremea. Mda, ce să zic… bine că a luat-o pe aia fină! O să regrete! E prea fină. La a doua purtare, parcă văd că o nenorocește!

Ce să zic și eu acum? Fiecare cu norocul lui, ai dreptate. Nu-s invidioasă, că nici nu am de ce. O să vină și rândul meu. Uite, poate chiar de la bunicuța asta. Stai, că-și pune ochelarii. Ei, na! Dacă și eu îs scumpăăă, ce să mai zic de alea de pe primul raft? Cât ar fi vrut să dea pe mine? Lasă, că de țigări avea bani, la cum duhnea! Na, fiecare cu viciile lui, n-am nimic cu doamna. Zic și eu.
Da, da, ai dreptate, mă opresc, nu mai trăncănesc. Da’ acu spune și tu – nu era bună o promoție, cum tocmai ziceam?!

Ce faci, ce faci, unde pleci? Aoleu, ia-mă și pe mine! Nu vezi că nici nu se uită ce alege? Trage-mă! Ia-o și pe asta mică! Offf, mi-a plecat și prietena.
A fost o doamnă aici și a pus în cărucior șosete “fără număr”. N-au interesat-o nici modelul, nici prețul, nici culoarea. Nimic! Și eu tot aici am rămas. Ghinion, ar zice unii!
Partea bună e că nu mi-a luat nimeni bebelușa. Stau pe ea, să nu o vadă vreo mămică ieșită la vânătoare de prețuri mici.
E cam golaș raftul ăsta acum…
Ia, că se aud pași repezi! Ce zice? Cum? Toate? Plecăm toate de pe raft? În același loc? Chiar acum?!
“- Dați-mi-le pe toate care mai sunt pe raftul ăsta. Da, da, toate mărimile, și cele pentru bebeluși. Aveți la fel și pentru băieți? Iau și din acelea. Cum? Ce fac cu ele? Le duc la un centru de plasament.”

Yupiii! Ne-am găsit casa! O să fim toți la un loc, în picioarele unor copii care ne vor iubi și ne vor îngriji! Pfaiii, am și transpirat, nu alta! Lasă, trec eu și de emoția asta. Rezist. Și vă pup, că eu plec cu doamna asta cu zâmbet cald și inimă mare.

Să-ncălzesc picioare.