Dragoste și disciplină – nevoia de reguli nu înseamnă că nu îl iubim

Dragoste și disciplină – nevoia de reguli nu înseamnă că nu îl iubim

Disciplina și respectarea regulilor sunt aspecte importante în educarea copilului și în funcționarea unui micro/macro-sistem. Disciplina și regulile sunt necesare ființelor sociale, deci si omului, pentru conviețuire, acceptare, apartenență.

Cercetători în domeniul  psihologiei și științelor educației adaugă nevoia de disciplină celorlalte nevoi esențiale utile în dezvoltarea copilului. Astfel, una dintre clasificările nevoilor esențiale ale copilului (fără a avea pretenția unei ierarhizări riguroase) este următoarea:

  • Nevoile de bază – hrană, îmbrăcăminte, locuință, mediu favorabil – lumină, căldură – , igienă
  • Nevoia de dragoste și acceptare
  • Nevoia de apartenență la grupul familial (de origine)
  • Nevoia de înțelegere
  • Nevoia de respect
  • Nevoia de joacă (iar jocurile implică și ele reguli)
  • Nevoia de independență și însușire a abilităților de viață
  • Nevoia de siguranță
  • Nevoia de a petrece timp cu părinții și cu alte persoane – adulți și copii
  • Nevoia de a avea modele
  • Nevoia de stabilitate
  • Nevoia de disciplină și consecvență

Începând din primele luni de viață copilul are nevoie de o rutină (asimilată regulilor). Deși la început copilul este cel care ne impune programul său – orele de hrănire, somn, mai târziu joacă și activitățile devin tot mai complexe, începând din jurul vârstei de 18 luni se recomandă ca disciplina și limitele puse copilului să fie clare, astfel copilul învață ce este tolerabil, acceptabil și ce nu.

Pe măsură ce copilul crește, el observă tot mai mult lumea din jur, comportamentul adulților, regulile familiei. Copilul este atent și va imita felul în care adulții din jur vorbesc – pe un ton normal sau ridicat -, cum se comportă în jurul lui, la masă, în parc, cu ceilalți adulți și copii din jur. Copilul va observa și își va însuși regulile casei în măsura în care există aceste reguli și sunt clare, iar adulții respectă aceste reguli și sunt consecvenți în ghidarea și sprijinirea copilului în integrarea lor.

Excepțiile de la regulă trebuie explicate. De exemplu, un membru al familiei este bolnav și mănâncă în camera lui, în pat – copilului trebuie să i se explice de ce se întâmplă acest lucru, expresii de genul  „pentru că așa trebuie” sau „nu este treaba ta” nu încurajează în mod pozitiv copilul, ba chiar crește frustrarea și apare sentimentul de nedreptate, ideea că cineva este privilegiat și poate încălca regulile.

Regulile casei / familiei și regulile „personalizate” trebuie să fie clare. Prin „fii cuminte” nu îi transmitem ce vrem concret de la el, dar putem dezvolta – să fii cuminte și să te speli pe mâini, să mănânci, să iți faci temele – trebuie să îi spunem clar ce dorim de la el.

Modelele privind disciplina, stilul de viață nu sunt oferite prin cuvinte, ci prin exemple concrete. Copilul învață din ceea ce vede în jur, puterea exemplului având un nivel de contribuție ridicat în educarea copilului.

Transmiterea regulilor și limitelor se face utilizând un limbaj adecvat vârstei și gradului de înțelegere al copilului. Fixarea unor limite poate începe din jurul vârstei de 12 luni (până atunci limitele fiind mai flexibile). Ideea că de la 6 ani „impunem” reguli nu s-a dovedit prea eficientă ne arată studiile, dar și experiența împărtășită de părinți.

În loc de concluzii

Amintește-ți să:

  • Îl iubești și să il înveți să iubească
  • Îi pui limite clare și să îi explici de ce este nevoie de ele
  • Să fii ferm, dar nu rigid
  • Îl încurajezi să fie independent în însușirea abilitaților de viață – igienă personală, îmbrăcat; modelul „lasă că fac eu pentru tine” – te îmbrac, îți leg șireturile etc. – se poate dovedi dăunător în dezvoltarea copilului, în dezvoltarea abilităților psihomotrice și de coordonare, dar și sociale – în comunitate copiii vor râde de el pentru că nu poate face lucruri pe care ei și le-au însușit deja
  • Fii un exemplu pentru copil
  • Îl încurajezi să își spună punctul de vedere și să învețe să aleagă, iar pe măsură ce crește învață-l să vadă consecința alegerilor sale
  • Îl iubești necondiționat pe el, copilul, si să blamezi comportamentul, NU persoana!

Gânduri de bine!

Despre autor

Iulia Păsărin

Psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ
Coordonator ateliere de autocunoaştere şi creativitate pentru copii, adolescenţi. Organizez ateliere pentru părinţi.
Ofer servicii de psihoterapie şi dezvoltare personală pentru copii, adolescenţi, adulţi, consiliere vocaţională.

Date de contact: contact@iuliapasarin.ro, 0728.967.011
www.iuliapasarin.ro