Disciplină sau iubire?

Dragoste sau discplină

Disciplină sau iubire? Disciplină și iubire? Cât dintr-una și cât din cealaltă? Sunt întrebări pe care orice părinte de adolescent și le adresează! Și se pare că pentru o bună bucată de timp chiar ne lipsește răspunsul la aceste întrebări.

Iată ce spune un adolescent de 16 ani, lucru confirmat mai târziu și de fiica mea, în sensul că astfel de gânduri le umblă prin cap în această perioadă. „Prietenii sunt singura mea familie acum. Mama îmi spune mereu că, daca nu fac prostii, o să facem cutare lucru împreună. Treaba e că eu o dau în bară tot timpul. Așa ca nu facem nimic niciodată. Mai bine cu prietenii mei decât cu mama.”

Din păcate, în timp ce ei trăiesc astfel de momente, noi aplicăm din ce în ce mai mult disciplina și nu mai ajungem să arătăm că îi iubim, ieșim din ce în ce mai puțin împreună, le spunem puține cuvinte calde și le oferim puține îmbrățișări… Lipsa de reguli le permite adolescenților să își facă de cap pentru simplul motiv că pot, în timp ce lipsa de afecțiune îi împinge pe adolescenți să își facă de cap pentru ca sunt furioși și amărâți. Dacă nu există un echilibru între iubire și restricții, adolescenții pot trece prin dificultăți emoționale și comportamentale destul de grave.

Am trecut prin toate acestea și vă spun cu mâna pe inimă că îți vine greu să îmbrățișezi pe cineva sau să îi propui o ieșire undeva, dacă tot comportamentul lui îți spune „lasa-mă naibii in pace!” și refuză să facă orice îi ceri. Și totuși, am învățat în timp, că tocmai acest pas este exact ceea ce lipsește și ar putea să pună capăt pentru totdeauna frustrării și furiei adolescentului nostru. Dacă le arătăm iubire și ne îndreptăm cu adevărat către ei, încet-încet rănile de orice natură se vor vindeca.

Pentru cine are de trecut în viitorul apropiat printr-o adolescență cu copilul său, iată etapele care conduc la pierderea afecțiunii. Cu siguranță vă vor fi de folos să le recunoașteți și să faceți măcar mai puține greșeli, dacă nu chiar deloc:

  • Probleme de comportament – copilul devine din ce în ce mai neascultător pe măsură ce crește, iar la un moment dat acestea încep să se manifeste constant.
  • Interacțiune negativă – cu cât se apropie de vârsta adolescenței, cu atât respectă regulile mai puțin. În acest interval s-a stabilit că interacțiunea negativă dintre părinți și copii crește de la 20 – 40% până la 90 – 100%. Adică rămâne cel mult un procent de 10% în care părinții își exprima iubirea față de copii.
  • Iubirea condiționată – în încercarea de a reface punțile, părinții încep să spună că semnele de afecțiune de orice fel vor avea loc doar dacă se schimbă comportamentul adolescentului.
  • Aparenta lipsă de sentimente – este perioada în care se instalează o răceală profundă iar ambii, părinte și copil, păstrează extrem de evident distanța.
  • Apare „familia alternativă” – deoarece adolescentul nu primește afecțiune în familie o caută în altă parte: colegi, găști sau, și mai rău, alcool sau droguri.
  • Cercul vicios – cu cât îi admonestăm mai mult, cu atât ei vor petrece mai mult timp cu prietenii, noi ne vom enerva mai tare, vom stabili reguli mai dure, iar ei se vor îndepărta și mai mult.

Cum ieșim din cercul vicios? Prin iubire! La început poate adolescentul va întoarce spatele și este normal, pentru că nu mai este obișnuit cu dovezi de afecțiune. Însă, cu timpul va intra în joc, important este ca noi să ne păstrăm perseverența.

Ideile pot fi multe: de la biletele drăguțe lăsate întâmplător pe birou, până la un „te iubesc” exact în momentul în care se așteaptă cel mai puțin, adică exact atunci când se așteaptă la cea mai cruntă pedeapsă pentru că știe că o merită.

Am experimentat toate etapele de mai sus și m-am uitat înfricoșată, îngândurată și neputincioasă la cum se degradau relațiile dintre noi. Însă, așa cum am mai spus și voi spune mereu, totul s-a schimbat în momentul în care am descoperit că ceea ce nu-mi plăcea la ea aveam și eu, într-o formă sau alta, și atunci, acceptându-mă pe mine, am acceptat-o și pe ea exact așa cum este, iar lucrurile s-au îndreptat ca prin minune.