Despre prietenie şi „desprietenie”

Prietenie între copii

Încă de la de câteva luni copilul manifestă preferinţe de a fi în compania unor persoane, iar de la 14 – 18 luni începe să îşi facă „prieteni” la locul de joacă, la creşă, devine selectiv faţă de copiii pe care îi preferă în preajma sa.

În jurul vârstei de 3 ani copilul îşi exprimă dorinţa de a interacţiona mai mult cu anumiţi copii, ştie numele câtorva dintre aceştia şi chiar începe să le spună părinţilor sau altor persoane din familie că „Matei este prietenul meu”, se joacă mai mult cu unul sau câţiva copii, este dispus să împartă jucăriile cu acesta / aceştia.

Spre vârsta de 5 ani copilul doreşte să petreacă mai mult timp cu prietenii lui şi îi invită la ziua lui, merg la diferite activităţi împreună – cursuri de pictură, dans, dezvoltare personală, sport – , încep să îşi împărtăşească „secrete”.

Dacă până în jurul vârstei de 5 ani prieteniile nu sunt prea consolidate, din acest moment ele devin mai stabile, apare dorinţa de apartenenţă la grup, de a fi în centrul atenţiei, de a relaţiona, de a se exprima, de a sta la grădiniţă lângă anumiţi copii, de a se juca doar cu unii copii. Tot în jurul acestei vârste apare şi aşa numita „desprietenie”, fenomen despre care am învăţat de la o micuţă clientă de-a mea care mi-a povestit că s-a supărat pe o prietenă din motive bine întemeiate şi s-a „desprietenit”. Aşadar, sunt reguli care nu trebuie încălcate, iar adulţii trebuie să accepte schimbarea – de la prietenie la „desprietenie” – şi să încurajeze copilul să cunoască şi alţi copii, să nu se teamă să lege prietenii noi, dar să îl înveţe şi despre greşeli, împăcare, acceptare.

În jurul vârstei de 7 ani prieteniile devin şi mai stabile faţă de perioada anterioară, copilul ştie mai multe despre emoţii, învaţă să şi le exprime şi să şi le controleze mai bine. Dorinţa de apartenenţă la grup creşte şi ea.

Preadolescenţa (10 – 14 ani) aduce schimbări în înţelesul noţiunii de prietenie. Este perioada marilor secrete, a schimbărilor fiziologice, emoţionale, perioada în care prietenia este pusă la mare încercare de apariţia sentimentului de invidie, gelozie, perioada în care copii se îndrăgostesc, se ceartă, se urăsc, sunt furioşi, iar uneori devin chiar agresivi sau autoagresivi.

Factorii principali în dezvoltarea socio-emoţională a copilului – unde includem şi prietenia alături de dorinţa de apartenenţă la grup sunt:

  • Părinţii care au rolul de a-i incuraja pe copii să interacţioneze şi care reprezintă un exemplu pentru aceştia pornind de la modul în care ei relaţionează cu copilul, cum relaţionează între ei, dar şi cu celelelte persoane din jur;
  • Familia extinsă şi prietenii;
  • Creşa, grădiniţa, şcoala.

Prin prietenie copilul învaţă să fie loial, suportiv, să împartă diferite bunuri – începând de la jucării –, să fie empatic, să comunice, să împărtăşească anumite gânduri şi trăiri şi să îi asculte pe cei din jur, să trăiască sentimentul de apartenenţă la grup, să nu judece, să ierte.

Fiţi alături de copilul vostru în fiecare etapă a dezvoltării lui şi învăţaţi să vă daţi un pas înapoi atunci când este cazul pentru a-i oferi independenţă şi posibilitatea de a arăta că poate!

Până la următorul articol nu uitaţi să vă iubiţi copilul şi să îl încurajaţi să exploreze, să cunoască, să iubească!