De Ziua Mamei

de ziua mamei

În copilăria mea, 8 martie era Ziua Mamei. Nu se spunea pe toate drumurile ”La mulți ani”, nu ofereai flori oricui și erau sărbătorite doar mamele. Eventual și tovarășa educatoare, respectiv învățătoare, care în rare cazuri nu era și mamă.

De Ziua Femeii am auzit mult mai târziu, dar în sufletul meu tot Ziua Mamei a rămas. Mulți ani, chiar și după ce Ziua Femeii a devenit foarte cunoscută, eu am sărbătorit pe 8 martie doar Ziua Mamei. Amestecul cu Ziua Femeii mi se părea, și mi se mai pare și acum, că ia din greutatea Zilei Mamei. Pentru că Ziua Mamei e mult mai mult decât Ziua Femeii. Ziua Mamei este ziua în care ne exprimăm toată mulțumirea și prețuirea pentru această ființă excepțională care ne oferă infinitul în fiecare zi. Să spui că 8 martie este Ziua Femeii, zi în care o sărbătorim și pe mama, îmi sună ca și cum ai spune că mama este ca oricare altă femeie. Poate așa este pentru colegii de la muncă sau vecinii din bloc, dar pentru un copil mama este aerul și lumina.

Din clipa în care devine mamă, femeia nu mai este o femeie oarecare. Mama trebuie să hrănească, să îmbrace, să învețe și să aline un suflet pentru care ea este totul. Pentru că de la ea a pornit totul. Cum spune copilul meu: ”eu vreau să stau cu tine, că tu m-ai născut”.

Niciodată n-am știut de unde are mama mea atâta energie și atâtea resurse. Mi se părea că nu obosește niciodată și că întotdeauna are o soluție la absolut orice. Azi știu că și mama obosește, poate mai mult decât își poate închipui cineva. Dar știu și că mama nu are timp să fie obosită sau bolnavă. Suflețelul mic o așteaptă acasă ca florile raza de soare dis-de-dimineață. Așa că mama lasă undeva pe drum sau ascunde în buzunar supărările, durerea, oboseala și boala, și se transformă în partener de joacă, învățător sau magician, dacă e nevoie.

Copilul meu mi-a spus într-o zi: ”mama ar trebui să aibă o sută de mâini”. Probabil că da. Mama rămâne însă un om, doar aparent ca toți ceilalți.

Nu știu cum e la voi, dar mama mea e super-femeie. În copilărie, ea stătea la cozi, ea se împrietenea cu vânzătoarele și se descurca să avem tot ce ne trebuie. Mama făcea și mai face cele mai bune prăjituri și torturi. A învățat să croiască și să coasă singură și toate fustele și sacourile din liceu mi le-a facut ea. La 50 de ani, a învățat contabilitate, calculator și s-a adaptat la schimbările vremii.

De la mama am moștenit energia, vocea, dar mai ales pasiunea cu care facem tot, orice am face, care uneori poate fi în defavoarea noastră, pentru că ne pasă prea mult. De la mama am învățat că ”nimeni nu s-a născut învățat”, că ”orice învăț are și dezvăț” și că trebuie să fii atent, pentru că ”unde-i multă carte, poate fi și multă prostie”.

Înainte de admiterea la liceu, a învățat cu mine toate comentariile. Și, pentru că aveam și probă eliminatorie la sport și mă antrenam pentru proba de rezistență, în ziua în care tata nu a putut merge cu mine la stadion, a mers mama și m-a și însoțit în alergare, la ultima tură, ca să îmi dea forță să termin toată cursa.

Ca majoritatea fetelor, și eu am avut perioada de contraziceri zilnice cu mama, în perioada adolescenței. Dar pe mama o sun și acum când trebuie să-mi spun oful sau să cer un sfat.

Pentru toate acestea și încă multe altele, 8 martie rămâne pentru mine ”Ziua Mamei” și așa cum mă bucuram în copilărie atunci când credeam că am găsit cadoul perfect pentru mama, așa îmi place să o văd și acum că se bucură de orice cadou primit de parcă ar fi luna de pe cer. Îți mulțumesc, mama!

Iar vouă, dragi mămici, vă doresc să vedeți în ochii copiilor voștri doar iubire și fericire și să le răspundeți pe măsură!