De ce să-ți înveți copilul să mediteze

De ce sa-ti inveti copilul sa mediteze

Era seară și venisem destul de obosită după o zi grea. Mi-am sărutat fetița și m-am schimbat în haine de casă, comode. Pe pernuța mov din camera mea am pus încă o păturică moale și m-am așezat într-o postură relaxată cu ochii închiși. La început m-am focalizat pe abdomen și pe felul în care acesta se ridică. Am început să mă adun, să mă relaxez și să mă simt tot mai bine. Fetița mea a intrat încet în cameră și s-a așezat în brațele mele: “Mami, ce faci aici? Meditație? Vreau și eu să stau cu tine cu ochii închiși” spuse ea aproape în șoaptă. A stat așa cam cinci minute, dar pentru un copil de doar trei ani și jumătate este un început foarte bun.

Practica de tipuriu a meditației și a tehnicilor de relaxare pentru copii poate fi unul dintre cele mai mari daruri pe care îl puteți face celor mici. Ca părinți, bunici sau educatori, este necesar să știm cum să prezentăm această activitate copiilor indiferent de vârstă, astfel încât această practică să aibă cât mai multe beneficii.

Termenul de meditație este un cuvânt folosit pentru o gamă largă de practici și tehnici. Meditația pentru copii nu poate fi aceeași cu cea a adulților de peste 30 de ani –să spunem, stresați și ocupați sau cu cea a aspiranților către diferite curente spirituale care sunt în căutarea unui tip de cunoaștere. Mai degrabă, în acest context, meditația este un proces ce susține creșterea relației minte – corp a copilașului, subliniază dezvoltarea personalității și favorizează expresivitatea și creativitatea.

Pentru copii, meditația poate fi un ajutor în relaxare sau focalizarea pe parcursul temelor sau la școală, astfel încât să fie mai eficienți, mai performanți. Din perspective spirituale, ea favorizează conștiința de sine și îi încurajează să fie ei însiși.

Exista trei grupe mari de vârstă ce trebuie luate în considerare: copii sub 8 ani, copii între 8 ani și pubertate și adolescenții.

În articolul de astăzi vă voi detalia prima grupă:

Din punct de vedere fiziologic, copii sub opt ani nu au nevoie de activități formale. Este mult mai important ca părinții copiilor să practice o formă de meditație și în mediul lor să fie multă relaxare, prilejuri de contemplare și bucurie. Copii absorb energia mediului. Dacă părinții practică o formă de dezvoltare personală, copilașii vor crește într-un mediu mai sănătos emoțional, mai relaxat, modelând capacitatea acestora de a avea grijă de propriile emoții și de conștientizare.

Părinții au nevoie să practice tehnici de meditație pentru a-și creste capacitatea de a se liniști în mijlocul vieții agitate de astăzi, astfel încât să poată fi mai prezenți și disponibili pentru copii. Copilul are nevoie să știe că părintele este sincer interest de el, îl ascultă și este alături de el. În același timp, părinții trebuie să învețe să permită copiilor să fie ei însiși și să susțină capacitățile și calitățile și abilitățile unice ale acestora.

O posibilă tehnică de meditație ce poata fi utilizată pentru aceast grup de vârstă este o practică modificată a jocului “Statuile”. Spre exemplu, într-o manieră jucăușă, spuneți “Rămâi ca și cum ai fi o statuie până ce eu număr până la 10. Acum îndoaie ușor genunchii și îndreaptă-ți brațele”. Putem da instrucțiuni similare legate de picioare, degete, cap etc. Acest exercițiu îi va ajuta să conștientizeze părți mari din corpul lor.

Odată ce copii dezvoltă abilitatea de a conștientiza propriul corp, îi putem învăța să asculte și să observe sunetele sau să vizualizeze realități imaginare sau putem citi povești care să le stimuleze imaginația.

În articoul următor vom vorbi despre meditație și copii aflați între opt ani și vârsta pubertății.