„Dacă nu eşti cuminte te duc la puşcărie”

Dacă nu ești cuminte te duc la pușcărie

Aveam în plan să scriu un articol despre cât de bine a fost în prima zi de grădiniţă. Eram foarte bucuroasă că puştoaica mea nu a plâns deloc. Iar seara când am fost să o luăm acasă ne-a povestit foarte fericită ce zi minunată a avut. A doua zi, nici nu ne-a mai lăsat să intrăm în clasă. Ne-a spus că este fetiţă mare şi că se descurcă. Minunat, nu-i aşa? Ce ne puteam dori mai mult?

Însă, a treia zi de grădiniță avea să ne arate că nu este totul perfect. Am ajuns cu fetiţa la grădiniţă la 7 şi 45 de minute. I-am spus doamnei educatoare că nu trebuie să-şi facă griji. Până la ora opt când începe programul oficial am să stau eu cu fetiţa.

– Dar nu este necesar. O puteţi duce în clasa de alături. Mai este o fetiţă acolo. Vor sta împreună.

Am îndrăznit să întreb dacă le supraveghează cineva.

– Adică dacă stă cineva cu ele? Nu! Sunt fetiţe mari. Dar e uşa deschisă şi noi suntem pe aici. Le auzim dacă e ceva în neregulă.

Aşa că am decis să stau eu cu ea până la ora opt.

În acea zi a intrat cu o păpuşă în clasă. Niciodată nu s-a mai întâmplat acest lucru (mă refer şi la perioada celor doi ani de creşă). Jucăria pe care şi-o lua dimineaţa cu ea o puneam în vestiar înainte să intre în clasă.

A fost soţul să o ia în acea zi de la grădiniță şi au uitat păpuşa acolo. A doua zi dimineaţă am îndrăznit să o întreb pe doamna dacă ştie cumva unde este păpuşa fetiței, specificându-i că dacă s-a pierdut nu este absolut nicio problemă.

Mi-a răspuns sec (era clar deranjată de întrebarea mea):

– Dacă nu este în stare să aibă grijă de jucărie să nu mai vină cu ea la grădiniţă.

Am trecut şi peste asta.
Tot în acea zi, soţul a fost sunat de către asistentă să vină să ia micuţa acasă pentru că se simte rău. O doare burtica. Evident că nu a mai stat pe gânduri. În zece minute era la ea. Când l-a văzut, puştoaica i-a sărit în braţe şi a început să-i povestească diverse lucruri. Era foarte fericită că a venit să o ia.

La doar două ore după ce au ajuns acasă, soţul m-a sunat şi mi-a spus cum se joacă fetița cu păpuşile ei de-a grădiniţa:
– Le-a spus că dacă nu sunt cuminţi o să le ducă la puşcărie. Am întrebat-o unde a auzit acest lucru şi mi-a spus că doamna educatoare i-a zis acest lucru unui băieţel care nu voia să doarmă. Şi burtica nu a durut-o deloc. E foarte vioaie.

A doua zi am dus-o la grădiniţă. După doar trei ore a sunat iarăşi asistenta să venim să o luăm acasă că o doare burtica. Ne-am îngrijorat foarte tare. Dar după ce a ajuns acasă, surpriză. Nu o mai durea burtica. Ba mai mult, mi-a spus să o mut la o altă grădiniţă. Lucru care o să se şi întâmple. Sper din suflet ca de această dată să avem mai mult noroc. Să întâlnim educatori care şi-au ales această meserie din pasiune şi pentru care acest post reprezintă mai mult decât un simplu job de unde o dată pe lună îşi primesc leafa.