Cum ne programăm copilul

programarea copilului

Rolul de părinte este alcătuit dintr-un „pachet” de bucurii, oportunitatea de a alterna rolul de adult cu cel de copil, cu responsabilitatea de a-l modela, de a pune limite, dar si de a-l lăsa să se cunoască și să exploreze, de a-i fi exemplu.

Programarea copilului pentru succes sau eșec se face încă din copilărie. Rolul principal îl au părinții, dar și bunicii alături de ceilalți adulți cu care copilul interacționează. Mai târziu se alătură acestui proces și educatorii, profesorii.

Într-o exprimare mai plastică în conformitate cu tehnologia modernă putem compara copilul cu un computer căruia părinții îi instalează „programul de bază”. CD-ul este reprezentat de cuvinte și comportamentele persoanelor importante cu care copilul intră în contact.

„Nu ai voie”, „să iți fie rușine”, „ești un prost”, „ești o pacoste”, „numai probleme îmi faci”,  „mă faci de râs”, „nu ești în stare de nimic”, „dar cutărică de ce poate și tu nu” și lista rămâne deschisă – nu sunt tocmai cuvinte de încurajare sau educative. Sigur că uneori este nevoie sa îi spunem copilului că nu are voie sa facă un anumit lucru, dar este nevoie să ne ducem raționamentul până la capăt și să îi spunem de ce nu are voie, care ar putea fi consecința comportamentului său.

Limitele sunt și ele importante, este bine să existe dar trebuie să avem tact în impunerea lor, să avem grijă să nu fim inflexibili, exagerați și să lăsăm copilul să exploreze și să se descopere pe sine și lumea, dar să nu avem nici limite foarte permisive, chiar inexistente. Limitele nu sunt pentru că așa vrem noi, sau pentru a pedepsi copilul, ci pentru că avem nevoie de linii de ghidare, să știm ce ne este permis și ce nu, să nu încălcăm sau să agresăm valorile celorlalți, dar nici ei pe ale noastre.  Un copil fără o rutină, fără reguli de bază, riscă o dezorganizare psihică și comportamentală, chiar marginalizarea de către ceilalți copii și adulți, iar acestea nu pot duce către succes.

Cuvintele noastre vor fi însoțite de un comportament adecvat pentru că este nevoie să fim congruenți cu noi – să urmăm regulile pe care le vrem să și le însușească copilul. Dacă, de exemplu, îi spunem că nu este frumos să lovească alți oameni, nici noi nu îl vom lovi pe copil sau pe cei din jur. Este nevoie să ne urmăm sfaturile!

Între șansele de reușită sau eșecul copilului se află cuvintele părinților. Față de o nereușită sau un rezultat mai slab al copilului putem avea un comportament de blamare, umilire, ignorare a efortului copilului – care îi va crește frustrarea, îi va răni sentimentele, se va simți devalorizat, umilit sau un comportament de susținere „Te-ai descurcat bine. Dacă dorești, vom lucra împreuna mai mult, iar data  viitoare va fi și mai bine” sau „Este important că ai participat, nu toți copiii au avut această șansă”.

Cuvintele părinților, educatorilor au un impact foarte mare asupra copiilor. Uneori, pe moment pare să nu fi avut niciun efect, dar sunt cuvinte pe care părinții sau educatorii ni le-au spus la un moment dat și care ne sună în urechi și acum în momente importante.

Oferă-i iubire, acceptare, suport, disciplină în gesturi și cuvinte. Și le va aminti cu siguranță!