Pentru a crește copii liberi și inteligenți emoțional, avem nevoie să creștem în primul rând părinții

parinti copii

Se spune că în spatele oricărui bărbat puternic există o femeie și mai puternică. Parafrazând, am putea spune că lângă un bărbat emoționat la evenimentul de lansare a cărții sale se află cinci femei și mai emoționate.

Cam așa s-a deschis seara de joi, când îndrăgitul psihoterapeut Gaspar Gyorgy și-a lansat cartea mult așteptată ”Copilul invizibil”. Rând pe rând, Otilia Mantelers, expert în parenting, Cristina Trepcea, psihoterapeut, Diana Stănculeanu, psiholog, și Miruna Meiroșu, PR Manager Curtea Veche Publishing, precum și moderatorul evenimentului, Ruxandra Rusan, au încercat să îi domolească emoțiile protagonistului Gaspar Gyorgy prin câteva cuvinte frumoase.

”De când te știu, tu aveai cartea asta în tine”, a spus Otilia Mantelers, lăsându-ne să înțelegem ceea ce descoperi și citind cartea, anume că paginile acestea au fost așternute nu doar în baza unor cercetări științifice, ci mai ales a propriilor trăiri, zbateri, descoperiri și confirmări.

Cartea este într-adevăr și o poartă către omul Gaspar Gyorgy, dar mai ales o cale de conexiune la sine, pentru că exemplele cu care este încununată ne face să rezonăm și să ne recunoaștem mai bine pe noi înșine, îmbrițișând puterea autorului de a se recunoaște și dezvălui pe sine în mod public, asumat.

Dar nu vreau să vă spun prea multe despre carte. Vă las și vă îndemn să o descoperiți și parcurgeți singuri. Pentru că, desi în timpul evenimentului Gaspar spunea să o citim măcar pentru el, eu vă spun că trebuie să o citiți pentru voi. Să o citiți și apoi să o recomandați și celorlalți, așa cum îndrăznesc să fac eu acum, după ce am terminat de citit, și să vă propuneți să o reluați, pentru că include și tehnici concrete de prezență conștientă și exerciții de recunoaștere, analiză și vindecare a relației cu copilul interior, de care ați uitat, dar care nu a încetat niciodată să existe.

Pentru că așa cum spune și Gaspar, poate că mintea are puterea de a uita momentele mai puțin frumoase din copilăria noastră, dar rănile nu trec de la sine și corpul nu uită niciodată.

”Cartea ne invită să facem pace cu acest copil interior, să facem pace cu noi înșine. Până nu ne împăcăm noi cu noi înșine, nu putem fi întru totul lângă cei dragi, fie ei copiii noștri, partenerul nostru sau chiar părinții noștri”, a explicat psihologul Diana Stănculeanu.

Cuvinte întărite și de Otilia Mantelers: ”Nu se poate să ne creștem copiii, fără această întâlnire cu copilul interior”. Dar chiar și de Gaspar Gyorgy: ”Pentru a crește copii liberi și inteligenți emoțional, avem nevoie să creștem în primul rând părinții, astfel încât aceștia prin iubirea și prețuirea de sine să le poată oferi urmașilor lor darul prezenței conștiente – cea mai importantă dintre dimensiunile de bază care definesc o relație sănătoasă”, mesaj care a și deschis conferința personală de la lansarea de carte.

Trauma călătorește în timp

Așa cum mă așteptam, pentru că citisem cartea înainte de eveniment, Gaspar nu a venit în fața noastră în rolul spihoterapeutului atoateștiutor, care ne dă lecții de pe un piedestal aflat deasupra capetelor noastre (și nici nu cred că-și dorește asta), ci ca omul Gaspar, cu fricile personale, cu rănile din propria copilărie, dar și cu dorința de a ne ajuta pe noi, prin tehnicile care au funcționat și la el, de a ne aduce aproape de copilul nostru interior și a ne împăca cu noi înșine.

”Când ies în public, cele mai mari temeri pe care le am sunt: că nu sunt suficient de bun, că mi se va spune cum pot eu, care nu am copii, să vorbesc despre copii, părinți și parenting, că nu voi primi aprobare și că, dacă am o părere diferită, voi fi respins”, a mărturisit Gaspar. Și ne-a și povestit diferite momente din experiența personală în care criticile i-au alimentat aceste temeri.

E drept că printre criticile primite, pe care le-a resimțit personal, este și aceea că nu face show, că nu îi face pe oameni să râdă, ci mai ales să plângă. Personal nu văd un minus în capacitatea de a-i face pe oameni să plângă. Să rezonezi cu sufletul unui om nu înseamnă doar să-l faci să râdă. Și, de multe ori, plânsul e mult mai eliberator.

Dar așa cum spunea chiar și el, ”fricile nu au legătură cu exteriorul, cu feedback-ul de la ceilalți, ci doar cu mine”.

Iar primul pas spre descoperirea și acceptarea copilului interior este tocmai recunoaștere acestor frici personale. Și acceptarea lor, care determină o schimbare, aceea de a nu mai aștepta mereu aprobarea celorlalți, ci asumarea repsonsabilității de a-ți oferi încredere. Și putem face asta doar dacă ne întoarcem către trecut, să vedem cum a fost copilăria noastră, când și cum au apărut rănile pe care încă le păstrează copilul nostru interior.

Dincolo de recunoaștere, importantă este analiza. Atunci când îndrăznesc să mp apropii de copilul din mine, când vând clar nu doar episoadele pozitive, ci și pe cele negative, când înțeleg ce anume scoate la iveală copilul invizibil și când ies la suprafață rănile vechi.

”Să nu credeți că trebui să-i vedem vinovați pe părinții noștri. Dimpotrivă. Trebuie să ne dăm seama că astăzi părinții noștri nu mai sunt nici ei cei de atunci și deci noi nu avem o problemă cu părinții noștri de azi. Și apoi, trebuie să ne întrebăm și ce copilărie au avut părinții noștri. Care erau rănile lor vechi. Pentru că trauma călătorește în timp. Suferința merge mai departe către copii și nepoți”, ne-a spus Gaspar.

Trebuie să permitem copiilor noștri să se trăiască pe sine

Și ne-a îndemnat să ne îndrăznim să spunem și nu. Pentru că atunci când spunem mereu da, de fapt spunem nu propriilor nevoi, propriei persoane. Iar noi trebuie să ne gândim întâi la noi, să fim împăcați cu noi, pentru a putea avea relații sănătoase și pentru a putea fi cu adevărat alături de cei dragi.

Și tocmai de aceea trebuie să permit copiilor noștri să se trăiască pe sine, altfel înseamnă că nu îi lăsăm să trăiască cu adevărat. ”Ca părinte, nu sunt responsabil de succesul și fericirea copilului meu; eu sunt responsabil de succesul și fericirea mea, iar copilul meu are dreptul să se trăiască pe sine”, a mai spus Gaspar, întărindu-mi încrederea că rolul părinților nu este de a-i împinge pe copii să urmeze un anume drum, ci să îi încurajeze să își urmeze propriul drum.

”Nu contează cine suntem sau de unde am venit, fiecare are propriul drum. Oricât de atrăgător ar părea drumul celorlalți, eu trebuie să-mi caut propriul drum”, a adăugat Gaspar, care și-a încheiat conferința, așa cum nu prevăzuse, privind spre sala plină care îi cânta la unison ”La mulți ani”.

Vă recomand să descoperiți ”Copilul invizibil” lui lui Gaspar Gyorgy și să vă lăsați copilul interior să vi se dezvăluie. Poate că nu este foarte zgomotos. Poate că nu poartă nici foarte multe răni. Dar el este acolo și așteaptă să fie îmbrățișat și apreciat. Copilul interior este pregătit să vă ofere răspunsuri la întrebări nerostite și să vă indice soluții chiar și pentru întrebările propriului copil; este gata oricând să vă întindă o mână de ajutor atunci când aveți tendința de a avea reacțiile pe care ceilalți le-au avut în copilăria voastră și să vă învețe să nu provocați copiilor voștri rănile pe care copilul vostru interior le-a purtat atâta timp.

Deschideți-vă sufletul și mintea și lăsați-vă să vă găsiți copilul interior, pentru voi, pentru copiii voștri, pentru armonia familiilor voastre.