Copilul meu nu vorbește

copilul nu vorbeste

“Oare trebuie să duc copilul la logoped?”, “Poate fi acesta un stigmat pentru micuțul meu?”, “Ce poate să facă logopedul și eu nu pot?”… Acestea și probabil multe altele, sunt întrebări pe care părinții și le pot pune atunci când un copil are o dificultate de vorbire. Dar ce înseamnă dificultate de vorbire, mai exact?

Teoretic, sunetele apar în limbajul copiilor în următoarea ordine:

  • în jurul vârstei de 1 an: A, E, I, O, U, Ă, Â, P, B,M;
  • în jurul vârstei de 2 ani: D, T, N, L, F, V, C, G, H;
  • în jurul vârstei de 3 ani: S, Z, Ţ, Ş, J, Ce, Ci, Ge, Gi, R, Che, Chi, Ghe, Ghi.

Înaintea vârstei de trei ani și jumătate este firesc ca cei mici să omită, înlocuiască sau să deformeze sunete. În cazul în care copilul a început să vorbească, dar o face foarte “stâlcit” este necesar să-i acordăm timpul necesar învățării, dar și dezvoltării aparatului fonoarticulator.

Mușchii limbii, buzelor, obrajilor trebuie să se dezvolte astfel încât să fie capabili să “asculte” comenzile emise de creierul copilului. În această perioadă este important să pronunțăm cuvintele corect și să nu imităm pronunția copilului.

Pe de altă parte, principiul conform căruia “NU trebuie să ne prostim” atunci când vorbim cu micuțul, uneori este luat mot-a-mot. Astfel, câteodată, părinții nu se strâmbă cu picii lor, nu le dau voie acestora să scoată limba pentru că nu este frumos și ca să nu se învețe așa, practic să se asigure că vor vorbi corect. Contrar acestor așteptări și nescoțând limba și nestrâmbându-se, copilul nu își dezvoltă și nici nu-și exersează motricitatea limbii, ceea ce poate duce la o întârziere în dezvoltarea limbajului.

Când trebuie să ducem copilul la logoped

Ar trebui să ne punem un semn de întrebare atunci când copilul are doi-trei ani și comunică doar non-verbal, prin semne sau prin plâns. Sau spune doar câteva cuvinte, o silabă dintr-un cuvânt, doar începutul sau doar sfârșitul cuvântului. În acest caz este recomandat evaluării și intervenției logopedice.

De asemenea, în cazul în care copilul are 4-5 ani și continuă să deformeze sau să înlocuiască sunete se recomandă evaluarea logopedică.
Uneori tulburările de limbaj sunt asociate cu o întârziere în dezvoltarea generală a copilului. În acest caz se recomandă și o evaluare psihologică.

În principiu, cu cât copilul este dus mai devreme la logoped, cu atât șansele de a învăța să pronunțe/vorbească corect, sunt mai mari. Este adevărat că atenția și răbdarea unui copil mai mic este fluctuantă, dar se poate lucra prin joacă și există logopezi specializați pe lucrul cu micuții. Odată cu creșterea în vârstă apare conștientizarea dificultății și aceasta poate fi trăită ca o problemă, ceea ce, de cele mai multe ori, își pune amprenta asupra încrederii în sine a copilului și a dorinței generale de a comunica.

Susținerea și implicarea părinților pe parcursul terapiei logopedice este extrem de importantă, de ei depinzând deopotrivă succesul terapiei.