Copilărie la bloc

copilărie

Eu am avut o copilărie fantastică. La bloc. Patru etaje, câte patru apartamente pe palier. Toate pline de copii. De toate vârstele. Când ploua, nu se întrista nimeni. Ne adunam la unul dintre noi în casă și ne jucam. De-a orice. N-aveam tablete, n-aveam jocuri pe calculator, n-aveam nici măcar televizor color, dar distracția era la cote nebănuite de părinți. Mai mici sau mai mari, cu toții dansam, cântam, ne imaginam scenarii, inventam cântece și făceam schimb de timbre.

Nu ne supăram dacă afară ploua. Dacă nu aveam la cine să mergem în bloc, atunci ieșeam pe palier, între etaje și făceam “picnic”: o pătură, cărți de joc sau un Monopoly erau suficiente ca să uităm să ne ducem la masă.
Iar după ploaie nu era plăcere mai mare decât ieșitul afară și săritul în bălți, cercetatul de melci ori căutatul râmelor. Cu o piesă metalică (de obicei o bucată de gard) sau chiar cu un cuțit, împărțeam teritorii în noroi și ne jucam de-a țările. Altă dată, pur și simplu, ne plimbam în jurul blocului și povesteam – despre cărți, despre școală – și ne amuzam imitându-ne profesorii.

[crp limit=”2″]

Azi locuiesc tot la bloc. Într-unul cu zece etaje, unde sunt și destui copii, tot de toate vârstele. Dar nici nu prea îi cunosc. Nici n-am cum – când e frumos afară, ies la joacă în parcuri, iar când plouă se ascund după calculatoare ori stau lipiți de LCD-uri, butonează telecomenzi sau mișcă febril din degete pe tablete. Din niciun apartament nu se mai aud hohote de râs, cântece inventate sau “zgomot” de chitară. Sunt vecini, dar sunt mai buni prieteni doar pe Facebook. Își dau like la poze, vorbesc pe chat, stau “pe grupuri” și se invită la diverse evenimente unul pe altul, dar nu unul în casa altuia.

Noi, copiii de odinioară, părinții de azi, nu ne supăram dacă ploua, pentru că oricum ar fi fost vremea, tot împreună ne-am fi distrat. Noi, părinții copiilor de azi, între un like și un share, ne mai amintim cu nostalgie de ploaia din copilărie, de comunitatea “de la bloc” și de faptul că nicio zi, indiferent de cât de urât era afară, nu avea picătură de tristețe!