Copii în bol de sticlă cu alimente ”sănătoase”

mancare sanatoasa copii

Am observat că ne plac foarte mult extremele. A făcut un copil febră sau alte reacții adverse de la un vaccin, gata, nimeni nu trebuie să își mai vaccineze copilul pentru că sunt toți niște cobai și îi omoară pe toți. Sau, dimpotrivă, s-a îmbolnăvit un copil care nu era vaccinat, e clar, părinții care nu își vaccinează copilul sunt niște nenorociți.

Cel mai mult îmi plac mie, însă, extremele cu privire la alimentație, în special alimentația copilului. Înțeleg grija și interesul pentru hrană sănătoasă, mai ales că în ultima vreme au tot apărut dezvăluiri despre ce conțin în realitate anumite alimente. Cred totuși că ar trebui să nu uităm că trăim în această realitate, nu într-o realitate paralelă, construită după propriile dorințe, și că – inevitabil – și copiii noștri la fel.

Sunt de acord să nu le dăm copiilor chiar tot ce le iese în cale, să facem o selecție, și știu că până la o anumită vârstă au mult mai multe produse interzise, decât permise. Dar cred și sper că nu ne imaginăm că îi vom pune într-o bulă sau bol de sticlă înainte de a le da drumul în lume. Sau că îi ținem acasă, sub atentă supraveghere, până ajung la vârsta pensionării.

Mai devreme sau mai târziu (sper ca nu prea târziu), copiii aceștia vor intra într-o colectivitate unde, cel mai probabil, multora dintre copii le-au fost sparte deja bolurile de sticlă în care au fost ținuți până la 1, 2 sau, hai să zicem, 3 ani.

Incredibil sau nu, la grădiniță – și nu mă refer doar la grădinițele de stat – copiilor li se dă la micul dejun mușchi țigănesc, șuncă de Praga sau cereale cu lapte, care cereale nu sunt integrale și nici laptele nu este proaspăt muls de la vacă.

La grădiniță, copiii își serbează ziua de naștere. Dacă nu aduc tort la grădiniță – deși cam aceasta este practica, situație în care tortul nu este făcut în casă, pentru că nu au voie cu astfel de tort în grădiniță, pentru că nu are certificat de calitate, cei aniversați își invită colegii la un loc de joacă. Sper din suflet că suntem suficient de echilibrați încât să nu le interzicem copiilor să meargă la aniversarea unui coleg pe motiv că acolo mănâncă tort de la cofetărie.

Este adevărat că, în copilăria noastră, aniversările erau acasă și, prin urmare, mai tot ce se servea era făcut în casă. Dar să nu uităm că mâncam o savarină și la cofetărie.

Nici eu nu i-am dat copilului meu până pe la doi ani ciocolată sau alte dulciuri din supermarket, spre exemplu. Sucuri acidulate n-a gustat nici până acum. În realitate însă nu îi interzic nimic acum, la cei 5 ani, doar îi spun că totul trebuie să fie cu măsură. Când mergem la o aniversare, e primul care strigă ”vine tortuuuuul”, dar stau liniștită pentru că știu că, nefiind obișnuit cu dulciurile, foarte rar i se întâmplă să mănânce o jumătate de felie. Iar dacă are prea multă ciocolată, trebuie să mă aștept ca în cel mult 10 secunde să aducă farfuria plină înapoi. Dar dacă se întâmplă totuși să mănânce, foarte bine, nu e ca și cum ar mânca în fiecare zi și încă n-am auzit pe nimeni să fi murit de la o amandină.

Și știți, sper, că ai noștri copii nu rămân mici. Că merg la școală, unde vor mânca chips-uri de la colegul de bancă. Că vor merge în excursii, unde nu le veți putea face doar sanvișuri cu pate de casă și ardei gras proaspăt. (Sau, nu îi lăsați să meargă singuri sau deloc?) Că poate nu vor face liceul în orașul natal. Și poate vor merge la facultate în alt oraș. (Nici cei din București nu ar trebui să își facă vise că își vor ține copiii din scurt la infinit, cine știe prin ce colțuri de lume îi va purta viața). Poate vor sta într-un internat și vor mânca slănină, mezeluri și fasole din conservă cu colegii de cameră. Dincolo de faptul că studenții mai merg și prin baruri și nu știu cât de ”sănătoasă” este servirea acolo.

Știu, veți spune: Da, dar atunci sunt mari! Perfect adevărat. Dar dacă până când vor fi mari, vor fi ținuți într-un bol de sticlă, cum credeți că vor reacționa când vor ieși de sub bol și se vor lovi de lumea reală, cum credeți că se va adapta organismul lor la alimente pe care nu le-a gustat niciodată?

Nu mai vorbim de ingredientele pe care le folosim pentru preparatele ”sănătoase” făcute în casă. Cât de ”pompate” sunt legumele, cât de procesat este zahărul, cât de ”unt” este untul tartinabil sau cât de ”stresate” sunt ouăle. Și nu toată lumea are curte pe balcon să pună răsaduri și să crească un pui.

Mai aveam eu o prietenă care, cu mai muți ani în urmă, când bugetul meu nu acoperea o cutie de unt, mă apostrofa că mănânc margarină. Dar ea fuma un pachet de țigări pe zi.

Și mai știu pe cineva care și acum nu cumpără fructe și legume din supermarket, doar din piață, de la ”țărani”, dar crenvurștii nu strică niciodată la micul dejun.

Așa cum știu și adepți ai produselor bio. Totul trebuie să fie bio. Mai puțin dropsurile sau fructele confiate (care sunt fructe uscate îmbibate cu glucoză sau zahăr, numai bune pentru creșterea glicemiei). Și sucurile neacidulate din fructe. Da, din alea 5% suc de fructe din piure de fructe. Pe principiul ”atenție! poate conține urme de fructe”.

Îmi amintesc de vizita în Anglia, unde în orășele mici m-am împiedicat de zeci de magazine Bio, toate mai mereu aglomerate. Dar dacă mă uitam în jur, în special la femei și copii, la rotunjimile lor… Probabil că nici la ei dropsurile sau mâncarea de la fast-food nu era Bio…

Și trebuie să vă mărturisesc că am fost și eu la o aniversare cu mâncare sănătoasă. Mai puțin tortul, care fusese adus de la alt furnizor. Copiii au primit un piure de cartofi cu lapte de soia, niște chifteluțe cică din piept de curcan (dar carnea mirosea și avea aspect de ton din conservă) făcute la cuptor și salată de varză. Niciun copil n-a mâncat chifteluțele (nici măcar sărbătoritul, care se presupune că era adeptul curentului), câțiva au mâncat cam un sfert din piure și mai toți au mâncat salata de varză – cred că de foame. Părinții au primit un soi de humus, nu foarte reușit însă, și o salată de ton cu porumb fără gust. După trei ore de petrecere, am plecat lihniți. Am oprit la primul colț și am luat niște covrigi, pentru că nu mai rezistam până acasă de foame.

Eu cred că mâncarea aceasta ”sănătoasă” trebuie făcută cu multă pricepere ca să fie și gustoasă. Dar chiar și așa, aveți convingerea că al vostru copil va fi mai câștigat dacă nu va pune gura pe nimic nesănătos până la majorat și apoi va trebui să intre brusc în rândul lumii decât acel copil care a fost crescut mai mult din supermarket și s-a adaptat treptat?