Cele zece sfaturi ale unei educatoare pentru părinţi

Cele zece sfaturi ale unei educatoare pentru părinţi

“Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea, pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i” a spus Aristotel, unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice.

A educa un copil înseamnă să-l ajuţi să se auto-controleze, să-l încurajezi, să-l îndrumi în a-şi corecta singur greşelile, să-l motivezi atunci când este cazul.

Eu lucrez foarte mult cu micuţii. Şi am observat că cei mici ajung la grădiniţă cu un mic bagaj care conţine cuvântul “nu”: nu ai voie să pui mâna pe…, nu ai voie să arunci jucăria, nu ai voie să ţipi etc. Practic, reguli după care funcţionează lumea. Dar oare chiar face bine unui copil acest tip de educaţie?

Îndrăznesc să vă spun că a face educaţie unui copil nu înseamnă să-i întregim zilnic lista cu lucrurile pe care “nu” are voie să le facă. Mai degrabă, părinţii şi educatorii trebuie să privească disciplinarea micuţilor ca pe un proces continuu de învăţare. Ca educatoare fac tot posibilul să folosesc cât mai puţin acest “nu” şi să le arăt unde duce acel lucru negativ pe care ei ar vrea să le facă.

Sunt câteva aspecte după care mă ghidez în educarea unui copil:

  • să ajungă să aibă răbdare,
  • să coopereze şi să socializeze cât mai mult cu ceilalţi,
  • să fie atent şi prudent,
  • să-l ajut să gândească singur şi să se simtă bine în pielea lui,
  • să se simtă în siguranţă.

Folosesc cu moderaţie şi recompensele şi pedepsele. Dacă un copil greşeşte repetat nu îi reproşez pentru că se va obişnui să-mi atragă atenţia numai prin năzbâtii.

Am o tehnică pe care o aplic în fiecare zi la grădiniţă. Celui mai atent copil din ziua respectivă îi ofer şansa de a mă ajuta să aleg materialele pentru ziua următoare, să împartă creioane, pensule ori fişe colegilor.

Copiii trebuie motivaţi prin laudă, încurajare continuă… Aşa vor căpăta mai multă încredere în sine şi vor avea mai mult curaj.

De câte ori nu am auzit: “tu dai în mintea copiilor”. Da! Este foarte important să coborâm la nivelul lor. Cea mai bună tehnică de a-i învăţa este JOCUL.

Sfaturi pentru părinţi:

Nu este suficient ceea ce face la grădiniţă. Recomandarea mea este să existe o continuitate şi acasă, în familie. Este necesar ca părinţii să se implice în activităţile copilului şi să-i încurajeze pe cei mici să participe cât mai multe.

Însă, lucrurile se întâmplă de multe ori chiar pe dos. Am observat că mulţi părinţi nu îşi lasă micuţii să meargă pe role, patine… de teama ca acesta să nu se rănească. Însă, copilul încă de la o vârstă fragedă identifică riscurile. Nu este în regulă să-l protejăm exagerat.

  1. Nu îi acorda acces nelimitat la TV, tabletă, telefon etc.
  2. Nu tolera crize de isterie şi ieşiri nervoase.
  3. Nu purta luptele lui.
  4. Nu îl critica. Fă observaţii doar asupra comportamentului său!
  5. Cere-i să îşi pună înapoi lucrurile pe care le-a utilizat.
  6. Dacă îi ceri ceva, arată-i cum faci tu. Exemplul personal este cel mai puternic.
  7. Lasă-l să se murdărească, hainele pot fi spălate.
  8. Nu-i da voie să lovească alţi copii. Învață-l să aplaneze conflictele.
  9. Implică-l cât mai mult în gospodărie.
  10. Spune-i cât mai des: Te iubesc!

Despre autor

Viviana German

Psiholog clinician, educatoare, coregraf la Grădiniţa NOEL.

6 Răspunsuri

  • „Am o tehnică pe care o aplic în fiecare zi la grădiniţă. Celui mai atent copil din ziua respectivă îi ofer şansa de a mă ajuta să aleg materialele…”
    Strict legat de ce ai scris mai sus:
    Daca unul sau mai multi dintre copii nu se întâmpla sa fie cel mai atent in nicio zi ce faci? Il ignori?! Îți alegi preferații care sunt cei mai atenți, insa ceilalți? Cum le spui copiilor ca tu-i alegi pe cei mai atenți sa ta ajute?! Le propui sa fie intr-o competiție continua pentru a avea posibilitatea de a te ajuta, de a ieși in fata? Mi se pare total greșit. Poate ca acel copil care este mai putin atent are alte abilitați… Descopera-i-le!!!

    • Simona, multumesc pentru mesaj!
      Sa stii ca functioneaza excelent, am vorbit in numele meu, asa procedez eu, este vorba de formarea lor inca de la grupa mica!
      Bineinteles ca le descopar foarte multe calitati, a fost doar un simplu exemplu!
      Prin rotatie, fiecare dintre ei au cate o sarcina de realizat!
      Lucrez cu 150 de copii, nu-mi permit sa fac diferente, pe toti ii iubesc in acelasi fel!

  • Nu cred deloc ca aceste tehnici asa cum sunt ele descrise aici sunt aplicate macar la jumatate in gradinite. Din pacate „doamnele” care ar trebui sa aibe grija de educatia copiilor nostri sunt mai interesate de „donatii”. Cand intrebi ce a facut copilul tau la gradinita in acea zi afli cu stupoare ca doar a colorat o foaie A4. De doi ani se tot coloreaza..la grupa mijlocie activitatile prevazute in programa de minister nici macar nu se urmeaza..si asa ajung micutii la clasa 0 si nu stiu nimic. Sau si mai grav copii cu un vocabular vulgar preluat evident de acasa nu sunt corectati si ti se spune ” pai nu stiu care copil vorbeste asa, sunt prea multi..gasiti dvs parintele respectiv si vorbiti cu el…iar daca nu va place puteti retrage copilul” Exemplu gradinita 68 sector 3…. Donatii la ordinea zilei dar rezultate 0.

  • Dragilor,
    citez „Eu lucrez foarte mult cu micuţii. (termenul asta arata ca nu vedem omul din copil) Şi am observat că cei mici ajung la grădiniţă cu un mic bagaj care conţine cuvântul “nu””.
    Sfaturile incep cu „nu”:
    ” Nu îi acorda acces nelimitat la TV, tabletă, telefon etc.
    Nu tolera crize de isterie şi ieşiri nervoase.
    Nu purta luptele lui.
    Nu îl critica. Fă observaţii doar asupra comportamentului său!
    Cere-i să îşi pună înapoi lucrurile pe care le-a utilizat.
    Dacă îi ceri ceva, arată-i cum faci tu. Exemplul personal este cel mai puternic.
    Lasă-l să se murdărească, hainele pot fi spălate.
    Nu-i da voie să lovească alţi copii. Învață-l să aplaneze conflictele.
    Implică-l cât mai mult în gospodărie.
    Spune-i cât mai des: Te iubesc!”
    Mereu exista mai multe indatoriri decat drepturi: Respectam traditia!

  • ok, nu toleram crizele de isterie, dar cum le controlam? cum ar trebui sa reactionam? ce ar trebui sa facem? pe cea mare (3 ani si 5 luni) o las unde o apuca si plec, daca nu este acasa cu siguranta ma urmeaza si inceteaza, plange sa nu plec fara ea. este gresit? aveti alte solutii? la cea mica (1 an si 2 luni), de la care de altfel cea mare a preluat crizele, cum sa procedez?

Leave a Comment