În ce s-au transformat serbările de Crăciun

Cadouri pentru educatoare

Pentru că familia nu l-a lăsat să ajungă la școală într-una din diminețile trecute, un băiat de 8 ani, din Botoșani, şi-a pus ghiozdanul în spate şi şi-a dat drumul pe balcon. Din păcate, copilul a ajuns la Secția de Pediatrie cu traumatism de coloană. De ce-și dorea atât de tare micuțul să ajungă la școală? Alaltăieri după-amiază urma să aibă loc serbarea de Crăciun. Pentru acest eveniment fiecare copil trebuia să aducă câte un cadou, iar cum familia copilului are o situație financiară precară și nu și-au permis să cumpere un dar, nu au găsit decât varianta să nu-l lase pe micuț să participe la serbare. O știre îngrozitoare. Sunt mamă și îmi place să cred că fiecare părinte își dorește ca cel căruia i-a dat viață să nu ducă lipsă de nimic. Eu însămi am trecut printr-o situație extrem de tristă. A avut loc ședința de dinaintea serbării și s-a stabilit suma necesară pentru serbare: 50 de lei pentru cadoul copilului și 50 de lei pentru darul oferit într-un plic celor două educatoare. Plus 15 lei pentru închirierea Moșului și 5 lei pentru domnul care urma să cânte la orgă. Total: 120 de lei. Nu mi-a convenit deloc, dar nici nu am avut curaj să spun că eu nu dau bani. Ar fi însemnat să nu-mi mai aduc copilul la serbare. Și nu aș fi vrut nici acest lucru. Mi-aș fi dorit mai mult curaj  să spun că nu vreau să dau cei 50 de lei destinați educatoarelor. 25 de micuți. 1250 de lei. 625 de lei de educatoare. Nu-i o sumă rea. Nu-i așa?

Nu educatoarele au fost cele care au cerut banii. Ele au organizat doar ședința în care ne-au anunțat data la care o să aibă loc serbarea. Ne-au recomandat să luăm un Moș Crăciun care să vină de la începutul serbării și să optăm și pentru domnul care va cânta la orgă: „Știți, micuții au doar trei ani. Mulți sunt la primul lor eveniment de acest gen și nu vor avea curajul să spună poezia și astfel să acoperim momentele penibile”, a spus una dintre educatoare, încercând astfel să-și justifice recomandarea. Mi s-a părut penibil ce a spus ea. Dar nu am ripostat!

Tot doamna educatoare ne-a povestit și cum s-a procedat în anii trecuți: „Părinții au preferat să cumpere pentru micuți cadouri de același fel. Dar puteți aduce și de acasă. Însă, aceștia le vor desface pe loc și s-ar putea să se supere că nu au primit și ei ce au primit alți copilași”.

Atât. Nici una dintre doamne nu a sugerat că ar trebui să le facem un cadou. Dar mămica care conduce comitetul de părinți (nu înțeleg de ce naiba este necesar un comitet de părinți la grupa mică la grădiniță, dar asta e altă treabă) le-a rugat pe doamne să ne lase să discutăm puțin după ședință. Așa că, după ce doamnele au plecat, s-a votat: în afară de două, trei persoane, toți s-au arătat de acord să strângem bani pentru cadourile copiilor și pentru educatoare. Nu a avut nimeni nimic de spus față de sumele propuse și nici de sugestia acesteia ca banii să le fie oferiți educatoarelor în plic. M-am gândit să schimb grădinița. Dar nu știu dacă am o opțiune mai bună. Am multe prietene care au micuții la grădiniță și-mi povestesc chestii și mai rele.

A venit mult-așteptata serbare. Am avut emoții mari! Dar copilul s-a descurcat excelent! Poate și faptul că și-a spus poezia perfect mi-a oferit libertatea să observ liniștită cum arată cu adevărat serbarea: un micuț nu voia cu niciun chip să spună poezia, nu l-a făcut să se răzgândească nici faptul că mămica lui i-a spus că este dezamăgită, că nu o să-i mai ia nicio jucărie și că va pleca acasă. Cel mic a început să plângă. Tare. Și apoi foarte tare. Mămica a rămas la fel de dezamăgită. Și copilul la fel de trist!

Deși educatoarele au stabilit că micuții trebuie să participe la serbare în haine de culoare alb, roșu și verde și ne-a rugat să nu ne aducem copilașii îmbrăcați în haine care i-ar putea scoate în evidență, au fost destui părinți care nu au respectat această cerință. Ați putea spune că poate nu au avut haine care să aibă aceste culori. Am văzut rochițele și știu și cam cât costă. Așa că vă pot contrazice. Au făcut-o pur și simplu să se asigure că TOCMAI, vor ieși în evidență și ceilalți micuți colegi vor aprecia ținuta lor.

Aș mai zice că nu sunt împotriva serbărilor. Urăsc acest curent în care părinții nu mai discută despre serbări, ci doar despre celebrări… Am fost un copil care așteptam cu nerăbdare să vină serbările și sunt convinsă că și micuții noștri au nevoie să trăiască aceste momente. Ar trebui doar ca noi părinții să încercăm să nu transformăm serbările în evenimente în care doar să ne lăudăm cu micuții noștri.

Crăciun fericit!