Ce-i distrage pe adolescenți de la activitățile școlare?

distrage pe adolescenți de la activitățile școlare?

Unul dintre lucrurile cu care ne-am confruntat în adolescență și de care pare-se tocmai am scăpat este socializarea în detrimentul învățării. Fie că se referă la timpul petrecut pe rețelele de socializare, la telefon sau în oras cu prietenii, acesta era întotdeauna mai mult decat cel rezervat activităților școlare. Adolescentele par să aibă mai multă nevoie de socializare decât băieții. Încă de la o vârstă fragedă, fetele sunt învățate să acorde mai multă atenție nevoilor și sentimentelor celorlalți decât băieții. Aceștia sunt încurajați să își arate puterea și să intre în competiții, în timp ce fetele sunt recompensate dacă sunt grijulii, delicate și de ajutor altora. Este normal astfel că adolescentele să aibă nevoie de o implicare socială mai mare decât băieții. Dar cum să le facem să revină pe ‘drumul cel bun’?

Adolescenta mea este cea care s-a străduit foarte tare, dintotdeauna, în clasele primare. A fost o fată de 10 pe linie, care se implica la fel de mult și la compunerile de limba română, și la exercițiile de matematică. În liceu a fost momentul propice să renunțe. Au crescut și solicitările școlare evident, dar pe de altă parte și lumea în care trăiește a devenit mai atractivă, cu atât mai mult cu cât a fost aleasă și miss. Toată lumea era a ei și avea multe de descoperit!

Și totuși, mai sunt și alte motive pentru care o adolescentă este distrasă de la activitățile școlare:

  • Poate avea probleme cu gestionarea timpului, ca majoritatea tinerilor, de altfel. Poate că neglijarea învățatului este neintenționată și efectiv este departe de a ști cum să își gestioneze timpul astfel încât să își echilibreze viața școlară cu cea socială.
  • Poate că îi este greu să observe implicațiile pe termen lung ale faptului că depune prea puțin efort în activitatea școlara. Este normal pentru adolescenți să se concentreze pe ‘aici și acum’ (de-am ști și noi să facem asta, ce bine ar fi) și de multe ori le este greu să ia în serios ideea că notele de la școala îi pot afecta pe viitor. Un motiv aici, foarte clar este și mass media, cu multe nulități ajunse peste noapte VIP-uri.

Așadar, ce-i de făcut?

  • Am început întotdeauna în minte cu așteptarea și încrederea că ea vrea și poate să facă tot ce îi stă în putință ca să își echilibreze viața socială cu cea școlară. Încrederea mea în ea a pus, cu siguranță, câteva cărămizi la fundația încrederii ei în sine. Este normal, ca părinți, să avem așteptări mari de la copiii noștri, așa că e normal să ni le manifestăm și să îi încurajăm să își atingă obiectivele.
  • Am menținut continuu un dialog legat de ceea ce se întamplă la școală. Adică și în legatură cu ce învăța, și legat de notele mari, și de cele mici. Și de prezență, și de absențe. Continuu, de toate aspectele, pentru a înțelege că rezultatele școlare sunt importante pentru viitorul ei, nu doar ne interesează lucrurile greșite, ca să o pedepsim.
  • Am citit și am discutat împreună diverse eseuri sau probleme. Câteodată nu găseam soluțiile nici măcar la materiile la care ar fi trebuit să mă mai pricep (am fost totuși, demult ce-i drept, profesoară de matematică), însă faptul că mă implicam și că și eu eram departe de a ști, a făcut-o să se vadă cu alți ochi.

Încet-încet prin dialog, exemple și implicare am ajuns în punctul în care mi-a declarat că ‘e cel puțin ciudată și de neînțeles goana oamenilor pentru bani. Ea știe că treaba ei este propria dezvoltare personală, și nu ‘niște bani, haine sau mașini’. Iar totul a culminat cu declarația de zilele trecute în care mi-a spus ‘Să știi că m-am gandit bine! Știu care este menirea mea pe acest pământ: să îi ajut pe ceilalți să fie mai buni și mai sănătoși.’ M-a lasat mască, mai ales că încă nu a împlinit 18 ani și se presupune că este încă în perioada ‘ingrată’. Da, între timp s-a și hotărât: dă la medicină dentară și a lăsat destul de deoparte viața socială.

Știu sigur că și dacă nu va intra la facultate, așa cum își dorește acum, va găsi cu siguranță calea ca să își împlinească menirea! Știu, pentru că am încredere!