Bucuria pârţului

Felicia Niculae

„Până şi un pârţ al copilului o să devină foarte important!” – a încercat să mă avertizeze ginecologul în legătură cu priorităţile care vor apărea odată cu venirea copilului. „O să ţi se schime viaţa, o să te vezi rar cu prietenii care nu au copii” – îmi spunea o amică mămică. Nişte profeţii greu de crezut la acea vreme.

Astăzi însă, când parcă au trecut ani lumină de la previziunile lor, nu pot decât să le dau dreptate. Realizările mele supreme sunt altele. De fapt, ale copilului. Dar mie mi se pare că sunt şi ale mele. Şi aici am o listă nesfârşită – de la primul cuvânt şi primul pas, până la primul cântecel ori primul dans. La fiecare realizare mi se părea că trăiesc o bucurie şi mai mare.

Ţin minte şi azi, de parcă a fost ieri, ziua în care copila mea a făcut prima dată pipi la oliţă. Cred că dacă luam doctoratul nu mă bucuram mai tare. Iar primul impuls a fost să sun o prietenă, să-i povestesc despre aşa o reuşită înregistrată. Am gândit totuşi o clipă şi mi-am dat seama că ar înţelege greu (spre deloc) o astfel de bucurie. Şi am renunţat la a-i spune. Dar am sunat-o pe mama. Şi pe soră-mea! Iar ele au gustat bucuria victoriei la fel de tare ca şi mine. Şi nici nu le-am părut vreo ciudată care vorbeşte non-stop doar despre copil şi marile lui realizări.

Da. Viaţa ţi se schimbă atunci când ai copii. Prea puţini dintre prietenii vechi mai rămân cu tine, iar alţii noi dau năvală. Asta în timp ce (de regulă) părinţii rămân alături de tine, necondiţionat.
Şi da, avea dreptate şi ginecologul. La un moment dat, ajungi să te bucuri şi de un un pârţ tras de odraslă. O bucurie pe care le-o doresc tuturor celor care nu au copii! O bucurie altfel.