Bătaia e ruptă din rai

Copil batut

E o expresie pe care am întâlnit-o din ce în ce mai des în ultima perioadă, spre marea mea surprindere. Și nu credeam că un părinte tânăr împărtășește această credință.

Dar lumea în care trăiesc nu uită niciodată să mă surprindă. O cunoștință mi-a spus că ea își educă fiica „un pic mai dur” pentru că doar așa „se va alege ceva de capul ei”. M-a apostrofat serios când i-am povestit că eu mă strădui să nu folosesc, cel puțin atunci când mă adresez copilei mele, termenii „nu ai voie” sau „trebuie”. Nu înseamnă că și reușesc, dar cred că fiica mea, o dată cu trecerea anilor, ar ajunge să fie mult mai deschisă către mine dacă aș reuși acest lucru și cu siguranță va ajunge o persoană cu o încredere în sine de nezdruncinat. Știm că o dată ce cresc, cei mici, ce devin mai mari între timp, dacă nu ne simt cu adevărat lângă ei, se îndepărtează și ne exclud din viața lor. Expunându-i această părere partenerei mele de dialog, m-a întrerupt brusc spunându-mi: eu am o prietenă bună care a crescut-o pe fiica-sa dându-i absolut orice, făcându-i tot timpul pe plac, iar la școală nu a reușit să performeze. Pe de altă parte, am o verișoară care și-a crescut copilul puțin mai dur, cu reguli clare, cu orar bine-stabilit și acum este un elev excelent.

Nu știu dacă e bine sau nu cum procedez eu, dar știu clar că bătaia nu e ruptă din rai. Și că, chiar dacă nu-ți bați copilul până nu se mai ridică de jos, ci „doar” îi dai o pălmuță la fund ca să știe cine e șeful, ca să te descarci sau crezând că așa o să înțeleagă că nu are încotro și trebuie să facă ceea ce i-ai spus tu, nu faci decât să îl transformi într-o persoană vulnerabilă. În plus, acest tip de comportament îl poate condamna pe viață să fie un adult lipsit de echilibru și de forță interioară. Chiar dacă tu crezi că o palmă din când în când la funduleț nu poate fi ținută minte de către un copil, specialiștii te contrazic și dacă nu vrei ca aceste gesturi să aibă repercursiuni pe viață asupra micuțului tău, ar fi bine să-ți reevaluezi comportamentul.

Și mai am o întrebare. De ce să-i spui copilului că nu are voie să se joace cu făină sau să stea într-o băltoacă ori să își bage mâinile într-un borcan cu gem până la cot doar ca să simtă consistența acestuia? Știu, e mult de muncă după cu spălatul casei, copilului, hainelor etc. Dar, merită! Eu mi-aș dori să-mi pot lăsa copilul să facă orice își dorește. Orice din gama celor care nu-i pun viața în pericol. Recunosc, nu reușesc mereu. Ori o influențez să se culce la ora dorită de mine seara pentru că eu sunt prea obosită ca să mai pot sta cu ea ori mă supăr pe moment (din obișnuință sau din cauza modului în care am fost crescută) dacă murdărește o bluză pe care abia am cumpărat-o! Dragilor, ei sunt la vârsta când ar trebui să experimenteze orice. Doar așa vă vor surprinde cu lucruri pe care nici nu ați putea realiza că un copil le cunoaște!

Părinți, lăsați-vă micuții să-și trăiască copilăria. Nu-i transformați în adulți înainte de vreme!