Apariția fobiilor la copii

Aparitia fobiilor la copii

Cele mai întâlnite frici ale copiilor sunt frica de întuneric, de injecții, de străini și de animale. Majoritatea copiilor scapă de aceste frici pe măsură ce cresc și învață că lucrurile / situațiile de care se tem nu sunt periculoase sau, atunci când vorbim de lucruri cu potențial real de pericol, învață cum să se apere.

Alături de temerile menționate mai sus cu potențial de a se transforma în fobii, mai întâlnim la copii teama de spații închise (claustrofobia), de fenomene ale naturii (tunete, fulgere), de sânge.

Ce se întâmplă când timpul trece, dar fobiile nu?

Când copilul crește și continuă să fie deranjat de teama lui sau să se izoleze, să nu mai iasă din casă este foarte posibil ca frica să se fi transformat în fobie. Atunci când teama controlează viața copilului, începem să vorbim despre fobie.

Comportamentul copilului care a dezvoltat un tip de fobie poate fi: de evitare, izolare, căutarea suportului unei alte persoane, solicitarea de a fi însoțit în permanență de cineva, de a nu rămâne singur.

La nivel somatic și fiziologic apar următoarele manifestări: bătăi accelerate ale inimii, tensiune arterială crescută, încordarea mușchilor, senzația de sufocare, senzația de amețeală, transpirații, diaree, dureri de stomac, tremur în special la nivelul extremităților.

Nu se poate spune cu exactitate de ce unii copii dezvoltă fobii, iar alții nu. Însă, cele mai întâlnite explicații sunt:

  • moștenirea – dacă un părinte a avut în copilărie o astfel de fobie,
  • imitarea unui comportament – dacă în jurul copilului este o persoană (adult sau copil) cu o fobie copilul se poate lăsa „contaminat” cognitiv, emoțional, comportamental,
  • trăirea unei experiențe reale pe care copilul a interpretat-o în mod dramatic (este important felul în care mintea interpretează un eveniment; pentru unii copii un eveniment este trăit ca un disconfort / teamă de moment și atât, pe alții îi afectează mai mult și se poate transforma chiar în experiență traumatizantă). De exemplu, dacă pe un copil l-a zgâriat o pisică, el va evita pisicile, putând ajunge chiar la a refuza să iasă din casă pentru a nu întâlni o pisică, moment în care vorbim de instalarea unei fobii pentru că viața copilului este afectată.

Ce sunt pseudofobiile?

Putem vorbi și de pseudofobii – atunci când copilul s-a speriat de ceva, iar cei din jur îi acordă mai multă atenție. Dorința copilului de a i se arăta atenție poate asocia acest comportament (de frică, sperietura în sine) cu împlinirea nevoii de atenție și să repete acest comportament să „dezvolte” frici pentru a obține mai multă atenție, afecțiune, interacțiune.

Daca ați încercat diferite metode pentru a ajuta copilul sa înfrunte o fobie, dar nu ați obținut tocmai rezultatul așteptat, vă invit să colaborați cu un psiholog care prin tehnici adaptate și personalizate copilului să vă ajute în depășirea acestor fobii și preluarea controlului de către copil.

Fricile copiilor se transformă uneori în fobii pe care aceștia le „târăsc” după ei și în perioada de adolescență, uneori chiar până la maturitate, pierzând controlul asupra propriei vieți, fiindu-le afectată calitatea vieții, libertatea de a se distra, socializa, bucura.