Să-i cumpăr sau nu un animăluț copilului meu?

Să-i cumpăr sau nu un animăluț copilului meu?

„Mami, vreau și eu un cățel”, „Andreea are o pisică așa drăguță. Atât de mult îmi doresc și eu una. Îmi cumperi și mie?” – sunt fraze pe care părinții le aud atât de des atunci când micuții lor au 2-3-4 ani. Este însă bine să ne lăsăm copiii să crească cu un animal? Răspunsul este da! 

Micuții care au un animal în preajmă au de câștigat pe mai multe planuri:

  • ușurință în a iniția și a menține contacte sociale,
  • dezvoltarea capacităților empatice,
  • copilul învață ce înseamnă să fii responsabil (a hrăni, a adăposti, a asigura curățenie și siguranță),
  • creșterea încrederii în sine,
  • dezvoltarea motricității (atât cea grosieră cât și cea fină prin faptul că aleargă alături de ele cât și prin faptul că trebuie să dozeze hrana, apa, să le perie),
  • dezvoltarea sănătoasă a sistemului imunitar al copilului (s-a demonstrat că acei copii care au locuit cu un animal cu păr în primul an de viață au suferit de mult mai puține alergii decât ceilalți copii)

„Îi ajută pe copii să aibă un animal de companie sau este adevarat faptul că cei care au animale de companie devin antisociali, trăiesc într-o ‹altă lume a lor›?” – este o întrebare frecventă pe care mi-o pun părinții care doresc să le cumpere animale copiilor, dar nu știu dacă este bine să facă acest pas.

Să-i cumpăr sau nu un animăluț copilului meu?  Îi ajută – chiar și pe copiii mai retrași, mai timizi, îi ajută să interacționeze mai ușor și să devină mai sociabili. În cazul în care copilul dvs. are dificultăți insurmontabile în a relaționa, în ciuda faptului că aveți un animal de companie, vă recomand să consultați un psihoterapeut sau psiholog clinician pentru a vedea dacă nu cumva este vorba de un aspect care necesită o abordare specială. Este foarte puțin probabil ca din cauza relației cu un animal de companie, copilul să aibă comportamente antisociale sau să interacționeze mai puțin cu semenii lui. Cel mai probabil – dacă apare această aparentă corelație – era un aspect prezent de mai demult însă abia acum s-a tras un semnal de alarmă pentru dumneavoastră în legătură cu abilitățile de relaționare ale copilului.

Dacă vă asumați dvs. responsabilitatea față de animal, copiii pot beneficia încă de la naștere. Dacă doriți să își asume jumătate din responsabilități, vârsta de 4-5 ani este potrivită (pe la 3 ani poate să hrănească animalul, pe la 4-5 poate să îl perie, să mențină curat spațiul). Însă dacă aveți un copil și doriți să își asume toate aspectele din îngrijirea animalului, acesta ar trebui să aibă 7 ani, în funcție de maturitatea emoțională a fiecăruia. În situația în care doriți să aduceți în cămin un animal în special pentru copil, vârsta diferă de asemenea de la animal la animal, întrucât gradul de implicare necesar diferă. Un acvariu cu pești, o colivie cu păsări, cel mai adesea nu implică un contact direct și necesită mai puțin timp petrecut pentru a hrăni și a curăța, iar afecțiune minimal în schimb o pisică necesită mai multă îngrijire iar un câine cel mai mult timp dintre toate cele enumerate mai sus. În speță – în funcție de nivelul de implicare necesar crește și vârsta la care își va putea asuma responsabilitatea pentru animal.

Mai important este faptul că micuții se atașează foarte mult de animale, sunt marcați de apariția în viața lor cât și de pierderea lor. Trebuie să tratați în consecință cu simț de răspundere cum alegeți să fie atât intrarea cât și separarea de acestea. O traumă din lipsa de preocupare a părintelui pentru starea emoțională a copilului în situații de pierdere poate avea efecte negative mult, mult timp asupra acestuia.

Ce animale sunt recomandate copiilor?

Din punct de vedere psihologic, dacă doriți în primul rând ca fiul sau fiica dvs. să relaționeze, cele mai indicate animale sunt porcușorii, pisicile, cățeii – animale cu care poate avea contact direct și din care poate astfel beneficia cel mai mult. Însă dacă doriți să aibă mai puțin contact cu acestea, sunt recomandați peștii, păsările. Important este să aflați de la copil ce anume își dorește, cât de mult vrea să se implice.

Psihoterapie asistată de animale?

De beneficiile relaționarii cu animalele de companie se bucură și copiii care participă la diferite programe de psihoterapie asistată de animale. În 2013 am început primele astfel de ședințe în procesul psihoterapeutic cu o fetiță care are o tulburare din spectrul autist – sindrom Asperger; continuă și în prezent. Vă redau câteva rânduri din cuvântul înainte pe care l-am scris pentru cea de-a treia carte scrisă după ședințele cu această fetiță:

Cele mai importante rezultate au fost îmbunătățirea abilităților de interrelaționare și de comunicare nonverbală. A avut de învățat despre cum să se apropie, cum să inițieze contactul, cum să observe interesul celuilalt pentru interacțiune, cum să îl mențină – toate acestea la nivel gestual, non-verbal. Pe plan emoțional a beneficiat de schimbul de afecțiune neconditionată și nemijlocită de un schimb intelectual. Provocările ei au fost în a accepta atunci când nu exista interes înspre relaționare din partea celuilalt și în a experimenta modalități de a invita la joacă în mod creativ, fiind atentă la semnalele nonverbale din partea partenerilor de joacă.”

Leave a Comment