Adolescența și criza de identitate

criza identitate adolescenti

În adolescență are loc prima criză de identitate din întreaga noastră viață de adult. Este o perioadă în care apar cele mai multe conflicte între copii și părinți, unii încercând să își dea seama cine sunt, iar ceilalți cum să se raporteze la schimbări. Adolescența nu vine cu un ghid de bune practici pentru părinți, aceștia încercând să îmbine felul în care au făcut ei față aceleiași perioade, simțul realității și particularitatea copilului. Perioada este grea și plină de încercări pentru că presupune adaptarea la noi emoții, relații, responsabilități și încercarea desprinderii de familie prin independență.

Adolescența este definită ca fiind perioada cuprinsă între debutul pubertății (12-13 ani) și începutul maturității (18-20/21 de ani). Este o etapă în care copilul se dezvoltă fizic, cognitiv și emoțional, trece de la copil la adult și dezvoltă atașamente importante cu alte persoane din afara familiei (grupul de prieteni). Dacă pentru părinții adolescenților de astăzi era normal să fie ”pe picioarele lor” la vârsta de 20 de ani (să își întemeieze o familie și să aibă un loc de muncă), nu același lucru se poate spune despre tinerii care se maturizează mai lent, pleacă din casa părinților din ce în ce mai târziu și mențin legătura cu aceștia care îi sprijină în continuare financiar.

Frământările interioare ale adolescentului sunt legate de patru aspecte importante: independența, intimitatea, identitatea și spiritualitatea. Unele dintre cele mai importante schimbări implică dezvoltarea conceptului de sine care diminuează din ce în ce mai mult influența părinților față de care s-au raportat până atunci. Adolescentul pendulează între mai multe identități, unele fiind negative, iar la altele renunțând dacă nu sunt funcționale. Identitatea se referă la cine suntem noi ca indivizi sau ca membrii aparținători diferitelor grupuri, se formează ca răspuns la factorii interni și externi și stă la baza stimei de sine. Sentimentul de identitate apare la vârsta de doi ani și este cu atât mai sănătos cu cât părinții au răspuns pozitiv nevoilor emoționale ale copilului.

Neliniștea, dezorientarea, confuzia de rol sunt manifestări sănătoase ale acestei perioade. Criza de identitate vine cu comportamente impulsive datorate dezvoltării lente a cortexului prefrontal, responsabil cu raționamentul, planificarea, rezolvarea de probleme și cu intensificarea activității hormonale care influențează răspunsurile emoționale și care creează emoții puternice. Începe să ia naștere gândirea critică, adolescentul punând sub semnul întrebării persoane, idei, comportamente, din dorința de a-și forma propriile credințe și principii care să îl ajute să se raporteze la mediu și să se integreze. Apar conștientizările schimbării treptate a identității, de la ceea ce a fost la ceea ce ar putea deveni. Testează, construiește repere, încearcă să copieze modele și emite propriile idei.

Din punct de vedere psihologic, toți adolescenții au nevoie de un spațiu sigur al lor, pentru a-și dezvolta și testa noul sine. Unele comportamente par ciudate și enervante pentru părinții care cer ajutor specializat (schimbă des activitățile și nu sunt constanți, dorm foarte puțin și stau noaptea activi, poartă anumite haine, își vopsesc părul în culori tari sau își fac tatuaje, răspund nepoliticos și sunt mai tot timpul nervoși și nerăbdători). Aceștia sunt învățați să ofere alternative copilului pentru a găsi căi sănătoase și adecvate dezvoltării și exprimării individualității. Este o perioadă de explorare activă în care  adolescentul trebuie să fie încurajat să ia decizii și să țină cont că sunt multe momente de tatonare și instabilitate, în care ar fi bine să nu facă alegeri personale semnificative. Se pot revolta împotriva limitelor stabilite de părinți și se pot comporta ca și cum nu ar avea nevoie de ajutorul și autoritatea acestora. Studiile au arătat că implicarea și vigilența părinților i-au ajutat pe tineri să evite situațiile cu potențial periculos și să evite fenomenul delincvenței.

Succesul formării și menținerii unei identități stabile este dat de contextul în care trăiesc adolescenții și de informațiile pe care le obțin la întrebările: cum își dezvoltă în mod sănătos un adolescent identitatea? Cum este identitatea adolescentului legată de starea lui de împlinire? Cum este influențată dezvoltarea identității de mediu? Valoarea de sine apare în atunci când copilului îi sunt satisfăcute nevoile de afectivitate, siguranță, explorare și integrare.