Cât de bine este să fii atent la comunicarea nonverbală a copilului tău

Mihaela Stroe

Sunt mămica directa a unui băiețel de 5 ani și 7 luni pe nume Filip (și în plus sunt mămica indirectă a unui alt băiețel de 11 ani și 7 luni, pe nume Matei). Pentru mine este o provocare continuă să îmi pun în echilibru viața profesională (de trainer, speaker și coach) cu cea de familie. Cum fac asta? Mi-am propus să petrec timp de calitate cu familia mea în fiecare zi și pentru asta m-am disciplinat, îmi setez clar care îmi sunt prioritățile zilei. Ce nu lipsește din programul meu zilnic (când sunt la casa noastră din Sibiu) este să ne plimbăm în fiecare seară cu copiii timp de o oră cel puțin. Ne prinde bine tuturor!

Apariția lui Filip pentru mine este cea mai mare realizare a mea. Pe lângă mândria și bucuria de a fi mamă, Filip m-a învățat în cel mai natural mod posibil cât de importantă este comunicare nonverbală. Am trăit în direct tot ceea ce eu învățasem din cărți. Cum așa? Încă din burtică, mi-a arătat degetul mare ridicat în sus (gestul “thumb up”) și mi-a demonstrat că acest tip de comunicare este posibil încă de dinainte de naștere.

[crp limit=”2″]

De ce este importantă comunicarea nonverbală între părinți și copii? Pentru că este primul limbaj pe care copiii „îl vorbesc″ când se nasc și totul se percepe prin miros, atingere, zâmbet. Se spune că un bebeluș la doar câteva ore de la naștere își poate percepe mama datorită mirosului acesteia. Mirosul este un semnal nonverbal extrem de important. După primele luni ale bebelușului, mama învață prin propria sa experiență câte tipuri de plânsete are bebelușul său, când se simte bine sau nu, când îi este cald sau rece…etc…doar uitându-se la anumite gesturi, grimase, expresii faciale ale bebelușului.

Ce anume ne pot arăta gesturile copiilor?  Cred că prima lecție din comunicarea nonverbală pe care un părinte trebuie să o știe este următoarea: Ce gesturi folosește copilul său pentru a arăta starea de confort (starea de bine)? Ce gesturi folosește copilul său pentru a arăta starea de disconfort (starea de stres)? Ce gesturi folosește copilul său pentru a arăta intențiile sale? Nu este o regulă generală aici, pentru că fiecare copil este unic, original și irepetabil.

Un anumit gest, spre exemplu sugerea degetului, este făcut de copil pentru calmarea sa. Alți copii folosesc pentru calmare suzeta sau o păturică moale pe care o țin lângă ei. Sunt gesturi prin care se pompează endorfine în creierul lor. Pe măsură ce copilul va crește, el se va adapta și va găsi alte modalități de calmare și de depășire a situațiilor stresante, cum ar fi spre exemplu folosirea gumei de mestecat, linsul buzelor, mușcatul creioanelor, joaca cu părul, atingerea lobului urechilor, etc.).

Repet pentru părinți să învețe prima lecție menționată. Îi va ajuta enorm să își înțeleagă copiii. Întotdeauna nevoile acestora, sentimentele, gândurile și intențiile vor fi exprimate prin semnale nonverbale. Spre exemplu, un copil căruia nu îi place mâncarea își va țuguia buzele. Sau pupilele bebelușilor se dilată imediat ce mama lor intră în raza lor vizuală.

Ce ar trebui să facem ca să avem o comunicare nonverbală corectă, chiar frumoasă cu copilul nostru? 

În primul rând, comunică cu copilul tău prin atingere. Nevoia de atingere este una fundamentală pentru orice copil, iar tu ca părinte ai această capacitate. Fii mereu pe fază când copilul tău îți semnalizează că are nevoie de atingerea ta. Îmbrățișează-l cât de des poți. Ține-l de mână. Oferă-i mângâieri pe cap sau în zonele sale preferate înainte să adoarmă. Prin mici gesturi de atingere, făcute sistematic în fiecare zi, pui bazele unui viitor adult cu inteligență emoțională crescută.

În al doilea rând, cred sincer că fiecare părinte este dator să învețe felul în care comunică nonverbal copilul său. Este responsabilitatea părintelui să culeagă informațiile nonverbale pe care copilul său, în cel mai sincer mod, i le oferă. În plus, părintele este dator să își învețe propriul copil ce înseamnă o comunicare nonverbală eficientă. Sunt cel puțin zece arii ale comunicării nonverbale: expresii faciale, gesturi, atingere, contact vizual, mișcările corpului, utilizarea spațiului, postura, artefactele (hainele, bijuteriile, stilul părului etc.), tonul și volumul vocii, utilizarea timpului.

Ar trebui ca de mici să-i învățăm pe pitici cât de importantă este comunicarea nonverbala?

Ar fi bine să începem să îi învățăm pe copii despre comunicarea nonverbală din momentul în care sunt capabili să înțeleagă, adică în jurul vârstei de doi ani. Cel mai important este să-i învățăm că ei sunt mereu în controlul corpului lor și sunt responsabili de mesajele pe care le trimit (care de multe ori sunt la nivel inconștient).

La vârstele mici este important să îi învățăm cum arată o persoana prietenoasă și de încredere (spre exemplu, care are capul sus, privirea înainte, postura dreaptă a corpului, mers ferm, zâmbet adevărat), față de o persoană tristă și neprietenoasă (spre exemplu, care are umerii căzuți, tristețe pe față, colțurile feței căzute, lipsa de energie în acțiuni, etc.). Copii simt toate aceste semnale nonverbale. Rolul nostru ca părinți este doar de a le atrage atenția asupra lor și să îi ajutăm să le verbalizeze.

Eu fac cu copiii următorul joc: iau diverse contexte (locuri în care mergem, persoane etc.) și îi pun să observe care sunt indiciile nonverbale pentru supunere, sau timiditate, sau lipsa de interes, cooperare, încredere, dezacord, sau furie. La început vor observa un indiciu maximum două, însă treptat prin exercițiu își vor putea să își dea seama de mai multe.

Cred că cel mai util este să îi învățăm cum să facă o primă impresie pozitivă când merg undeva. Să îi învățăm cum să intre într-o cameră, cum să dea mâna, cum să se îmbrace adecvat acelui context, cum să zâmbească și să stea cu spatele drept.

Descifrarea mesajelor nonverbale poate face diferența între a avea sau nu succes în viață, deoarece mare parte din comunicare este nonverbală. Cu toții percepem semnalele nonverbale într-un mod instinctiv, atât părinții cât și copiii. Trebuie doar să le dăm importanță și, dacă simțim că ceva nu este în regulă, să devenim mai atenți și să aflăm ce se ascunde acolo. Îndemnul pentru părinți este simplu: Învață-i pe copiii tăi să zâmbească sincer! Zâmbetul sincer este clar o rețetă de succes!